doar un simplu party?

35.

6 martie, ora 10:20

După ce că ne trezim destul de târziu, mai lenevin timp de o oră în pat. Dacă ne-am împăcat? După mine, nici nu am fost, iar Damian nici nu-și mai amintește când am fost certați.
Ne trezim destul de bine dispuși. Am rămas singuri acasă.
- De săptămâna viitoare nu mai chiulim deloc. zâmbesc scurt.
- Dacă asta e cerința ta pentru o eternitate cu tine, atunci accept. mă mușcă ușor de nas, apoi mă pupă pe frunte.
- Cafea? întreabă Damian din pragul ușii camerei.
- Cum aș putea refuza o cafea făcută de tine? zâmbesc, întorcându-mă pe cealaltă parte și continuând să visez cu ochii deschiși. Uneori aș vrea ca viața asta să nu mai fie așa dură cu niște oameni care se iubesc reciproc.
E atât de simpatic când face cafea sau când gătește. Din punctul meu de vedere e admirabil în orice situație, din pricina sentimentelor mele pentru el. Mă opresc în capătul opus față de unde se află el și îl privesc. Vine spre mine încet, cu mâinile în buzunare și cu bustul gol, cu un mers de bad boy, dar nu prea reușit, se oprește fix în fața mea și face lucrul ăla pe care-l ador, cu fruntea, nasul și privirea lui seducătoare.
- Ai promis că mă înveți să fac clătite. adaugă după prima gură de cafea.
- Avem timp azi toată ziua.
- Ar fi foarte bune acum, de dimineață. zâmbește și mă pupă pe obraz.

Voiam să pun topimg pe clătita lui, știind că e în camera cealaltă, uitându-se la televizor. Mă sperie când îi văd brațele rezumându-se de marginea mesei, topingul zburând pe nasul meu. Pentru a mă răzbună, mă întorc rapid cu fața la el și îl murdăresc pe jumătate de față cu frișcă. Începe o bătălie cu puțina frișcă care a mai ramas, care se termină destul de rapid, în momentul în care el devine calm brusc, fața lui transformându-se într-una mai puțin jucăușă și mă sărută atât de brusc, încât tresar, un sărut altfel până acum, cu mult mai multă pasiune. Răspund la sărut, sperând ca momentul ăsta să nu se termine prea curând.
- Mâine iar rămânem singuri. Vrei să petrecem în seara asta? zâmbește pervers.
- Nu. mă întorc la clătite.
- De ce? se încruntă și mă pupă pe gât.
- Tu când începi să bei, nu te mai oprești până când nu te îmbeți mai mult decât trebuie.
- Nu e adevărat. mă cuprinde de talie într-o îmbrățișare strânsă.
- Promit că bem doar o sticlă de vin împreună. Mă voi opri când îmi vei cere asta. adaugă.
- Știi bine că nu-mi place vinul.
- Atunci doar două sticle de votcă. Batem palma? zâmbește iar.
- Bine, fie. îmi dau ochii peste cap. Sincer, cu el am băut doar un shot la partyul la care ne-am cunoscut. Dacă am băut cu Jack de tristețe, de ce să nu beau cu Damian de fericire, în cinstea relației noastre care nu s-a terminat? Plus că nu e atât de mult.

Am terminat deja cele 2 sticle de Absolut și amândoi mai avem senzația aia de parcă aș mai bea puțin, doar că nu mai avem ce. Mai găsim în casă o sticlă mare de bere, pe care o desfacem în secunda următoare.
- Cred că am băut cam mult. spun după ultima gură de bere.
- Și eu cred același lucru. începem să râdem amândoi.
Muzica de pe fundal e atât de frumoasă, încât nu mă pot abține să nu mă ridic să dansez, iar el nu mă oprește, ba din contră, dansează cu mine. Ne simțim atât de bine în momentul de față, încât parcă nici nu facem parte din lumea răutăcioasă în care ne aflam acum câteva ore bune.

- Ce faci? spune după ce îmi dau tricoul jos.
- Mă îmbrac în pijamale. Dar tu?
Vine în spatele meu și se lipește de mine atât de mult, încât îi simt și bătăile inimii.
- Dacă îți dai și pantalonii jos, o să se întâmple ceva ce cred că vrem amândoi. Mai ales cum suntem singuri, nu ne oprește nimeni. îmi șoptește la ureche, jucându-se cu degetele pe talia mea. Mă întorc cu fața la el, îmi pun mâinile după gâtul lui și îl pup scurt pe buze. Mă ia în brațe și ne punem ușor în pat, ne acoperim și "distracția" începe abea acum.