doar un simplu party?

26.

22 februarie, ora 17:30

E sâmbătă și încă nici un semn să ne împăcăm. Nu înțeleg ce ar trebui eu să fac să-și dea seama că el e cel care a greșit în situația asta, nu eu, și că nu eu ar trebui să-mi cer scuze.
- Unde pleci? în sfârșit scoate și el un sunet în ultima perioadă. Sincer, mă speriasem deja, aveam impresia că și-a înghițit limba în somn.
- Eu nu mă milogesc și nu mă joc. Dacă vrei să vorbești cu mine, am să vorbesc cu tine, dacă mă ignori, o să te ignor. Nu te mai aștepta la mai multe decât ești dispus să oferi. Primești ceea ce oferi.
- Eu de ce a trebuit să accept faza cu Jack? Eu de ce am putut să stau să te ascult, iar tu nu? De ce trebuie să-l implici pe Scott în problemele noastre?
- Tu ești cel care nu scoate nici o vorbă de 3 zile și tot eu sunt de vină că tu nu vorbești?
- Unde ai de gând să te duci? se uită în altă direcție, schimbând subiectul.
- Unde văd cu ochii. îmi închid valiza, moment în care intră Scott pe ușă.
- Pe bune? Pleci cu el? Cu cel mai bun prieten al meu? Mai urmează să aflu că aveți o aventură.
- Nu. El a venit doar să mă ajute cu bagajele, dar mai ales cu despărțirea asta de tine. Îmi era frică să nu cumva să dai în mine, cum ai făcut cu Selen, îți mai amintești? Merg să stau la Jack, așa că nu-ți fă griji pentru mine.
- De ce faci toate astea? aproape că-i dau lacrimile. Nu-mi vine să cred, cum poate face asta? Să facă ceva greșit și să încerce să dea vina pe alții, ca și când el n-ar fi făcut nimic? Dar cu mine nu-i merge așa, nu e singurul orgolios din casa asta.
- Dacă înșeli, ești un gunoi. Nu-mi pasă de motive. Nimeni nu merită să adoarmă noaptea cu lacrimi, întrebându-se de ce nu a fost de ajuns. țip la el, începând să plâng involuntar.
- Dacă e rece, înțeleg-o. Dacă e drăgăstoasă, iubește-o. Dacă e complicată, ascult-o. Dacă e geloasă, ai grijă de ea. Dacă e a ta, păstreaz-o. intervine Scott încercând să mă facă să nu sar să-i dau vreo 2 palme lui Damian, ținându-mă strâns de mână în zona cotului.
Eu și Damian nu mai reacționăm nici cum, doar stăm și ne uităm unul la celălat, amândoi cu lacrimi în ochi. Îmi șterg o lacrimă, mă uit în jos și încerc să-mi păstrez calmul.
- Greșeala mea este că mă desprind greu de oameni, când ei renunță atât de ușor la mine. spun după câteva momente în care parcă eram pe altă lume, pământul parcă fugea de sub picioarele mele, nu-mi puteam controla respirația, aproape că mă sufocam, capul îmi bunuia, inimă parcă-mi bătea în gât și nervii mei erau întinși la maxim.

Jack are destul de frumos amenajat în casă.