doar un simplu party?

3.

3 noiembrie, ora 10:00 

Mă trezesc cu o durere de cap destul de  incomodă. Mă ridic cu greu din pat și îmi iau telefonul pentru a-mi verifica notificările. Îmi aduc aminte o parte din ce am făcut cu Damian aseară, dar am impresia că am visat, până în momentul când telefonul îmi vibrează, iar când mă uit, e o notificare de la el :
"aveam un face-mask în hanorac, mai există?" 
Îmi pun mâinile în cap și încă sper să fie o glumă. Dar cu toate astea, mă deplasez cu greu spre dulap, cu speranța să nu fie adevărat, dar văd hanoracul lui la mine în dulap.
"da, mai e." îi răspund eu.
Câteva ore nu mai vorbim deloc, dându-mi impresia că a și uitat că trebuia să ne vedem.
Îmi fac de lucru prin casă, cu speranța de a nu mă mai gândi la ce s-a întâmplat aseară, dar degeaba.
"hai să ieșim." îmi scrie el la un moment dat.
"nu pot acum, învăț la română." mă scuz eu. Defapt încă nu sunt pregătită să dau nas în nas cu el. Nu știu cum să reacționez. Chiar dacă orice ar fi, azi tot trebuie să mă văd cu el, o mai lungesc câteva ore, să mă adun cât de mult pot.
"ok, îmi scrii." răspunde el.
Nu-i mai scriu nimic înapoi.

ora 18:00 :
Am ajuns înaintea lui unde ne-am dat punctul de reper pentru a ne vedea. Am luat și hanoracul să i-l înapoiez, dar bine înțeles că nu avea unde să îl pună, așa că a mai rămas la mine, până într-o zi când i-l voi da la școală.
Tot ce am făcut a fost să ne plimbăm și să povestim. Nimic mai mult. Ne-am ținut de mână nici 5 minute dintr-o oră cât am stat. În schimb m-a impresionat într-o discuție pe care el o deschisese :
- Nu suport băieții care își bat joc de fete. Sunt pur și simplu idioți, niște cretini. Înțeleg să facă asta dacă e doar pentru o noapte și nimic mai mult, dar nu-i înțeleg pe ce-i care-și bat joc de fete timp îndelungat, fără motiv, doar pentru că așa vor.
- Da. răspund eu sec.
Habar n-aveam ce să spun, am rămas mască. Părea atât de sincer și dezamăgit de situație, încât eram într-o stare de șoc. Nu am mai auzit nici un băiat spunând asta până acum. Nu la modul ăsta de seriozitate.
Observă că nu știu ce să spun la faza asta, și adaugă :
- Cu mine poți să vorbești orice, deschis, să fi sinceră. Am trecut prin multe.  Am fost batjocorit în ultimul hal de multe persoane, până și de cei care mi se dădeau drpet prieteni. Am fost luat la p*lă de toți. Dacă aș sta să îți povestesc tot istoricul meu din cartier, nu m-ai crede. Joc la aparare, m-am drogat, am fumat de toate, doar injectabil nu, n-am încercat și n-o să încerc, dar în rest le-am făcut pe toate. Dacă ai zice că sunt un distrus, te înțeleg, pentru că sunt. Dar am trecut prin multe căcate ca să ajung să fac asta. Nu trebuie să îți fie rușine. Poți să-mi vorbești despre maimuțe care se f*t în cur în mijlocul străzii, nu mi scârbă.
- Nu e vorba de rușine, e vorba că nu știu cum să reacționez după ce s-a întâmplat aseară. Poate ți-ai făcut o părere proastă despre mine, poate crezi că sunt o stricată sau mai știu eu ce. Dar nu sunt așa. Am vrut să mă distrez, doar atât.
- Dacă tot ai deschis subiectul, cum de m-ai luat fix pe mine la dans?
- Pentru că prietenele mele dansau amândouă și te-am văzut pe tine că ai rămas singur lângă mine, am zis că de ce să ratez ocazia? Plus că te știam din vedere de la liceu, te-am mai văzut de câteva ori. spun zâmbind.
- A...deci dacă era alt băiat în locul meu, te băgai pe el?
- Nu, nu mă înțelege greșit. Te cunoșteam din vedere. Și îmi erai simpatic. zâmbesc scurt, zâmbește și el.
- Te conduc până în fața blocului? întreabă el.
- Da.
- M-ai întrebat aseară la party dacă suntem împreună, aș spune nu din moment ce ne-am cunoscut numai aseară. face o pauză scurtă. Eram perfect de acord cu el.
- Dar am să spun da. adaugă, își pune până după umerii mei, mă trage mai aproape de el, mă pupă pe frunte apăsat, la final luându-mă de mână pentru câteva minute.
Aproape tot drumul vorbește mai mult el. Are o voce atât de simpatică încât ador să îl ascult, indiferent de ce ar spune.
- Dacă tot ziceai că îți place de mine, pune-mi întrebări, că și așa eu am vorbit prea mult, cunoaște-mă mai bine. Sunt aici să-ți răspund. spune.
- Nu am zis că te plac, ești simpatic.
- Și...nu vrei să ne cunoaștem mai bine?
- Ba da. Cum de, din toate liceele, te-ai gândit să vi fix la arte?
Câteva secunde rămâne liniște, așa că adaug eu repede :
- Pentru că nu se dă bacul din mate, așa-i? Mulți aleg acest liceu din cauza asta, nu ar fi ceva surprinzător dacă ai spune asta.
- Nu, chiar nu de asta am venit aici. Am venit pentru că îmi place să desenez. Am venit pe textile pentru că vreau să mă fac creator de modă.

Ajungem în fața blocului meu, dar nu vreau să plec acasă fără nici măcar o îmbrățișare.
Mă opresc brusc și mă uit la el. Se oprește la rândul lui, apropiindu-se ușor de mine, făcând chestia aia pe care o ador cu fruntea, nasul și apoi sărutul, nelipsitul sărut.
- Mâine ieșim? întreabă el.
- Nu...nu pot în timpul săptămânii.
- Atunci vineri. Bănuiesc că vineri poți. așteaptă nerăbdător să afirm.
- Sigur.
- Perfect. Atunci, vineri vom merge la McDonald's și în Fischer's, de acord?
- Da, de ce nu... spun zâmbind.
- Noapte bună. îmi lasă o pupă ușoară pe frunte.
- Noapte bună. zâmbesc scurt.