doar un simplu party?

30.

27 februarie, ora 16:00

Astăzi am campionat de volei pe etapa locală. După mecil ăsta am zis că mă las de tot de volei din cauza genunchiului meu drept care e praf. După ce că mă durea teribil, mi-a trebuit să joc și volei, să-l nenorocesc și mai bine.
Faptul că Damian e plecat cu tatăl lui, Ștefan, într-o mică delegație pentru a aduce marfă la magazinul tatălui său, mă neliniștește teribil fiindcă nu mă poate susține de pe margine. Chiar voiam să vină, să știu că e acolo, pe unul din sutele de scaune, privindu-mă. Îmi dădea puțin mai multă încredere în mine. Aș vrea ca echipa noastră să câștige, dar șansele sunt destul de slabe. Nu ne-am pregătit destul de bine, din pricina lipsei de timp și din cauza lipsei antrenorului nostru care a avut probleme medicale. Dar speranța noastră nu a murit. Poate câștigăm și noi măcar un set.

[.....]

Campionatul a fost unul destul de bun. Mai bun decât mă așteptam. Am reușit să câștigăm 3 seturi din 5, ceea ce ne-a calificat într-un alt campionat, dar de data asta pe etapa județeană.
Urc sus în tribune, la mama, să-mi iau geanta unde aveam hainele de schimb. Pe drum mai vorbesc cu câteva colege din echipă. Când ajung la rândul unde se află mama, mă ciocnesc de un anume individ.
- Mă scuzați! spun eu cu ochii încă plecați la papucii lui, care mi se par destul de cunoscuți. Ridic privirea când observ că nu are nici un fel de reacție. Când observ cine e individul din fața mea, sar în brațele lui și îl strâng într-o îmbrățișare puternică. Nu putea nimeni să mă facă atât de fericită în momentul de față, doar Damian. A fost aici pe tot parcursul campionatului de volei.

[.....]

Ajungem în garsonieră destul de fericiți. Totul se schimbă complet când, în cutia poștală găsim o scrisoare pe care o desfacem abea după ce mâncăm.
- Ce scrie? insistă Damian cu întrebarea asta când observă că aproape mă înroșesc de nervi. Nu mă simt în stare să-i spun, efectiv mă simt ca o stană de piatră din cauza continutului scrisorii. I-o înmânez, să nu spună că mint. Reacția lui e aproape asemănătoare cu a mea, dar pare mai ok.
Începe să plângă dintr-o dată, involuntar, când chiar credeam că nu îl afectează atât de tare.
- Nu ai voie să plângi pentru mine. Nu te las și nu te voi lăsa vreodată să o faci. întind mâinile peste masă pentru a-i cuprinde lui mâinile.
- Căutarea fericirii relației noastre este cauza principală a lipsei acesteia. De aceea se întâmplă toate astea. Poate că așa e, să fim nevoiți să suportăm toată suferința asta, dar de ce? Ce am făcut greșit înainte să fim împreună ca să primim o relație împreună de tot rahatul? Când avem impresia că ne-am mai revenit și că ne punem pe picioare, intervine altă problemă. Cât de ghinioniști să fim să fim tratați cu atâta ură și nepăsare? spune plângând atât de tare, încât nu știu cum aș putea să-l încurajez să nu o mai facă.
- Nu e vina noastră că părinții noștri sunt contra iubirii noastre. Poate nu e nici vina lor, poate nu o fac intenționat. Dar dacă ei nu sunt în stare să ne susțină, atunci hai să nu fim ca ei! Hai să le fim alături la nuntă, după mai vedem noi ce facem. simt cum o lacrimă se scurge pe obrazul meu drpet. Se scurge atât de încet, încât am impresia că vrea să rămână pe obrazul meu timp îndelungat.
- Și cum o să mai fim împreună? Cum ne vom mai privii în ochi? Cum v-a decurge viața noastră ca frați vitregi, care până ieri erau iubiți? Spune-mi și mie, tu cum ai putea să faci asta? țipă el.
Încep să plâng din ce în ce mai tare.

Eram în bucătărie, făceam ceva de mâncare pentru cine, cu gândurile mele, când deodată îl aud pe Scott în cameră, cerându-se iar cu Damian:
- Faptul că o ignori și o vei ignora de azi înainte o învață doar cum să trăiască fără tine. Tu crezi că o faci să sufere, dar ea în tot timpul ăsta se adaptează. spune Scott pe un ton ridicat.
- Omule, vezi-ți de treaba ta. Nu te mai băga în relația noastră. Nu înțeleg ce e cu tine, de ce faci lucrurile astea. Înainte nu erai așa.
- Nu eram așa pentru că nu erai cu fata potrivită. Ea te-a scos din toate problemele pe care le.ai avut cu aparatele, drogurile și alte rahaturi, pe care tu le consideri nimicuri. Dar e mai mult decât fata ideală pentru tine, ești cel mai bogat că o ai, păcat că nu realizezi asta.
- Poate că m-a scos din toate rahaturile alea, dar m-a băgat în altele! lui Damian îi coboară vocea, aproape că șoptește.
- Dacă la tine astea sunt probleme, atunci las-o frate s-o ia unul mai bun decât tine, care să o aprecieze la adevărata valoare a ei. trântește Scott ușa în urma lui.
- Te văd că o placi, dar nu ai nici o șansă să o ai. țipă Damian pe casa scării după Scott.
- Ce fraier ești! Nu o plac, încerc să-ți deschid ochii. primește că răspuns.