doar un simplu party?

24.

19 februarie 2020

Asta e a treia zi de când ne-am externat de la spital, și totul merge mai prost decât mă așteptam. Certuri peste certuri. Nu se termină bine o ceartă, găsește cineva alt subiect de scandal. Eu nu mai suport situația asta, și dacă aș avea unde să mă duc, acum aș pleca din casa asta afurisită. Ștefan ne face din ce în ce mai multe vizite. Bine, nu nouă, mai mult mamei, dar nu m-ar deranja dacă ar fi doar asta, dar mai e și faza că eu și Damian "îi cam încurcăm și complicăm situația", după spusele lor. Nu au spus-o într-un mod direct, dar asta insinuează.
Damian s-a dus la bunicii lui să doarmă, sperând că acolo se va mai liniști, spre deosebire de mine care a trebuit să stau acasă și să mai suport un scandal de-al indivizilor, din cauza căruia n-am putut să dorm toată noaptea. Dimineață ajung la concluzia că viața e o comedie pentru cei care gândesc, și o tragedie pentru cei care au sentimente. Uneori mi-aș dori să nu mai simt nimic, să fiu atât de indiferentă, rece și nepăsătoare cu toți cei ce mă înconjoară. Din păcate nu pot, nu pot atâta timp cât îl iubesc pe cel care, chiar dacă nu am vrut, mi-a fost alături în momentele importante, recente, din viața mea.
- Hai...hai să ne luăm o garsonieră în chirie, într-un cartier mai sărac, cu condiții mai joase. Așa vom duce o viață puțin mai săracă, dar fericită. Eu mă voi angaja, voi lucra cât mai multe ore pentru orice bănuț. Orice venit în plus e bine venit. Iar nu vezi de casă și de liceu. Asta cred că ar fi cea mai bună soluție momentan. Ce zici? spune Damian într-o discuție telefonică. Inițial nu sunt atât de încântată de idee, dar e o modalitate de a ne recreea.
- Dar e un mediu rău famat! încearcă Arti să mă convingă când suntem la casa de marcat a unui supermarket.
- Nu asta contează, nu ne mutăm definitiv acolo, e vorba doar de...câteva luni.
- Acele câteva luni de care spui tu vă pot afecta. Sunt golani care îl pot influența negativ pe iubițelul tău.
- Nu v-a sta atât de mult pe acasă, doar noaptea. Dimineața liceu, la prânz servici și v-a ajunge numai seara acasă și la masa de prânz.
- E de ajuns să se întâlnească câteva ore într-o sâmbătă...te vei supără din cauza schimbării comportamentului lui și nu vei știi de ce vă îndepărtați, iar apoi am ocazia de a-ți spune ți-am zis eu.

O vorbă bună din partea persoanei iubite poate încălzi orice inimă frântă. Asta a făcut și Damian după discuția cu Arti, mereu are ceva drăguț de spus când pe mine mă copleșește tristețea, supărarea sau plânsul. 
- Ți-ai făcut bagajele? Sunt în apropierea blocului tău. intervine imediat după ce răspund la telefon.
- Cum adică? Deja ne mutăm?
- Păi nu așa a fost vorba?
- Da...dar am crezut că o lăsăm pe vineri...nu am crezut că rezolvi atât de repede totul. spun cu jumătate de gură din cauza confuziei.
Urcă și el până sus pentru a mă ajuta cu bagajele, dar mai mult pentru a mă ajuta să ies fără vreun unltim scandal din casa porumbeilor. Încă nu știu sigur dacă sunt împreună, dar presimt că, în viitorul apropiat, vor avea o relație, după cum i-am văzut tot mai apropiați unul de altul. Dar e strict problema lor. Mă opresc pe holul de la intrare, uitându-mă pentru ultima oară la mama, cu puțin regret. Nu voiam să ajung să fac asta, dar nu mai suport tot dezastrul ăsta. Totuși, chiar dacă n-au făcut asta intenționat, vin pe hol pentru a ne lua rămas bun. Sper totuși ca situația asta să se îndrepte cât mai repede, nu aș vrea să stăm supărați unii pe alții.

[.....]

Stăm într-un bloc cu 4 etaje, într-un sătuleț mai mic, în aproprierea orașului natal. Avem garsoniera la ultimul etaj, intrând direct într-o cameră mică, dar suficient de bună pentru mine și Damian. E amenajată destul de simplu, dar drăguț. Pe peretele din dreapta se află 2 uși, prima fiind baia, iar a doua bucătăria. E renovat recent aici cred, ușile și geamurile de termopan arată ca noi, iar pereții par proaspăt zugrăviți, parchetul și covoarele sunt foarte curate, iar în colțul din dreapta este o canapea minunată, parcă nouă și ea, care se poate face pat. Dulapul e așezat pe partea opusă a patului, ușa balconului fiind chiar la mijlocul dintre ele. Balconul e micuț, cât pentru a lua puțin aer, în exterior fiind acoperit cu gard de fier. Probabil familia care locuia înainte avea un copilaș mic, iar frica de a nu sări  printre gratiile destul de distanțare a mariginii de fier ale balconului era prea mare.