doar un simplu party?

19.

19 ianuarie 2020

E sâmbătă. Am dormit în jur de 2 ore, mă trezesc mai obosită psihic decât fizic. Sper doar să fiu în stare să lămuresc situația cu Damian astăzi, chiar dacă nu am nici un chef să văd pe nimeni. Am o stare atât de nasoală, încât m-aș certa cu toată lumea.

[....]

Relațiile perfecte cu există. Există în schimb oameni care renunță la orgoliu pentru persoanele iubite. Nu am renunțat la orgoliu penteu că-l iubeam, ci pentru a-i da o șansă să se schimbe, nu doar față de mine, față de multe ale persoane. Așa i-am dat ocazia să ajungă la sentimentele mele, și nu a ratar ocazia asta, a țintit în locul și momentul potrivit. Pe zi ce trece, sunt tot mai atașată de el.
Gândesc lucrurile astea în timp ce mă îndrept spre locul unde ne întâlnim. Îl zăresc la câțiva metri distanță. Simt cum respir din ce în ce mai greu, parcă sufocânu-mă și cum pământul îmi fuge de sub picioare. Sper doar să-mi păstrez controlul, iar ce voi afla azi să nu ne strice acest început de relație pe care tocmai l-am clădit.
Ne plimbăm în liniște în pădure, fiecarte parcă asteptând ca celălat să facă primul pas. Dar niciunul nu o face, așa că ne dăm bătuți, și lăsăm liniștea să ne înconjoară. Simt o ușoară tensiune între noi.
- Când îți pasă de cineva mai mult decât merită, ajungi să suferi mai mult decât meriți. spune el după 15 minute.
- Prin asta mă refer la tine. Nu trebuia să te atașezi de mine. Sunt un om nesuferit. Oricine se atașează de mine ajunge să sufere din cauza mea, dar nu asta intenționez. adaugă când observă că nu reacționez nici cum.
- Nu ești șmecher dacă jignești o fată, nu ești nici dacă o lovești. Nu ești șmecher dacă fumezi și mergi la jocuri de noroc. Nu ești șmecher dacă te crezi superior lumii în care trăiești. Îți garantez că nu ești șmecher, ci doar prost.nridic tonul la el.
- Sunt conștient de asta. Dar nu mă pot lăsa de aparate.
- Nu există nu pot, doar nu vreau. țip, încât aud și ecoul în secunda următoare.
- Uita cum facem, mă las și eu de fumat, iar tu... Tu te lași de fumat, de băut, de aparate, lași toate combinațiile și devii serios. Crezi că poți? adaug, încercând să mă calmez.  
- Încerc, nu promit nimic.
- Altfel, îți garantez, relația asta nu va mai continua.
- Dar tu și Jack? se enervează el.
- Că tot venii vorba, de ce te-ai întâlnit cu el?
- Deci eviți să răspunzi ce e între voi.
- Nu evit, ți-am mai spus de nenumărate ori, am ieșit ca prieteni, atat, nimic mai mult.
- Dacă eu nu eram la tine, nici nu aveai de gând să-mi spui că ați ieșit. pufăie și își întoarce privirea.
- Urma să îți spun. Deci...v-ați întâlnit sau nu?
- Da, a trebuit să lămurim niște lucruri. tot evită să mă privească.
- Uită-te la mine. Ce fel de lucruri?
Nu răspunde.
- Am spus să te uiți la mine. mă opresc din mers și încerc să-i mut privirea la mine, dar se trage înapoi.
- Damian, dacă nu te întorci în clipa asta, plec înapoi de unde am venit. țip la el. Simt cum îmi pierd mințile când văd că are ochiul umflat, buza spartă și câteva vânzări pe abdomet și spate.
- Voi sunteți sănătoși la cap?  Tu chiar vrei să o iau razna?
- Nu vreau asta. Dar a dat primul, nu puteam sta să mă uit la el. Eu doar am vrut să vorbesc civilizat cu omul. se scuză.
- Nu cred că nu ai spus tu ceva, încât să-l provoci.
- Acum ce faci, îi ți apărarea?
- Nu. Încerc să aflu ce s-a întâmplat. îl studiez mai atent. E la fel de frumos și cu vânătăile astea pe față, dar și la fel de prost.
- Am vrut să îi arăt prostului că ești luată și să-i spun să nu mai filtreze că nu are nici un sens, asta dacă nu mai vrea s-o încaseze încă o dată. spune printre dinți.
Cearta asta a fost una inutilă, ca altele, dar cu un final atât de frumos, încât mi-aș mai fi dorit o ceartă.
Rămânem încă câteva ore în pădure, povestind tot felul de lucruri inutile, doar pentru a mai petrece timp împreună.