Prințesă de cartier

1. A uitat-o mă-ta

"Te aștept la casa părăsită de la marginea cartierului Umbrelor. Să fii acolo la 8.
Te pupă Ricky, prințeso."

Ricky e un membru din Falling Stars, cel mai bun prieten a lui Patricio și un pretendent de al meu. Mă atrag băieții răi dar în mare parte a timpului mă enervează.

Bax: Nu te du.
Roro: OH, fi acolo la 8.

Bucăți de parchet rupte sub care se strecoară insecte și picături de sânge uscat de ani buni, tavanul care stă să se prăbușească peste noi la alegerea păianjenul Cici, a cărui pânză groasă mai susține mansarda, tablouri vechi cu diverși oameni ce au locuit aici (toți seamănă cu niște criminali), de altfel locul perfect pentru o întâlnire.

-Bau.
Sare Ricky de după un stâlp și țipă mai tare de cât o fac eu uneori singură în casă (și nu numai).

-Richardo, de câte ori ți-am zis să nu mă mai sperii?

-Îmi place că ești punctuală. Zâmbește el ca un golan. Pielea lui bronzată se pierdea printre lanțurile de aur ce-i atârnau la gât.

-Ce voiai să îmi spui?

Și fără să răspundă la întrebare, se apropie ușor, mă privi cu goliciune și fusese pentru prima oară când nu mă simțeam în siguranță într-un loc ca ăsta. Ochii lui negri mă supuneau unor întrebări care mă apăsau ușor. Ce voia el de fapt de la mine?

-Același lucru pe care îl vrei și tu.
Îmi spune el pe un ton de agățat, parcă citindu-mi gândurile. Oh, sper că nu le-a citit pe toate.

-Să mă lași în pace?

-As, știm amândoi că nu vrei asta.
Îmi zâmbește el încrezător în timp ce se apropia din ce în ce mai tare de mine și mă lipise cu spatele de un perete plin de mucegai. Oare de ce nu mi-au zis azi la horoscop că o să îmi fie dublu greață?

-Te minți singur, Ricky.
Îl anunț fără să mă mișc. Știu niște mișcări de karate chiar foarte bune pentru o situație ca asta.

Bax : Ți-am zis să nu te duci.
Roro : Știu că îți plac băieții răi.

Nici aici nu scap de ăștia? Pe bune, ar putea măcar să îmi dea o mână de ajutor.

Ricky se lipi de mine, îmi prinse ambele mâini cu o singură mână, iar cu cealaltă îmi mângâia obrazul. Fusese o încercare sălbatică de a mă săruta dar nu reușise. În acel moment, m-am întors, am făcut două răsuciri și m-am eliberat din strânsoarea sa. Nu știu sigur dacă a fost o mișcare de karate dar știu că nu aș mai putea-o repeta vreodată.

-Ești nebun, ii zic. Un mare, mare nebun. Și obsedat.

-Sunt nebun după tine, prințesă.

-Nu-mi mai spune prințesă. Nu sunt. Și nu așa ar trebui să te comporți cu liderul tău. Te pot da afară oricând din Falling Stars. Știi, nu?

-Hai să fim serioși. Ești fată. Cine te-ar crede pe tine?

-Fată sau nu, eu sunt liderul!

-Prințesă, aici cred că ai uitat democrația.

-A uitat-o mă-ta.

-Îmi place când ești rea.
Zâmbi el cuceritor după care își băgase mâna prin părul meu roșcat. Fără să mai gândesc o dată îi dădusem o palmă de cred că se prăbușise un perete.

-Să nu mă mai atingi niciodată!

-Ești dură. Acum îmi placi mai mult.

Îmi doream atât de mult să plece din Falling Stars însă aveam nevoie de mușchii lui în călătoria noastră. Habar nu am ce o să ne aștepte însă el și Far sunt cei mai buni bodyguarzi. Și pe lângă asta tatăl său are un iaht de 7 stele și nici nu trebuie să îl întrebe ca să îl poată folosi.

-Am să mă prefac că nu s-a întamplat nimic. Fă-ți bagajele. E posibil să plecăm cât mai curând de aici.

-Înțeleg că vrei să avem o relație secretă până acceptă ceilalți situația. Haide să te duc acasă.

-Ce?! Eu cred că tu ai o relație cu mine dar fără să știu eu. Și nu mă urc pe motocicleta ta!.

-Atunci te poți urca la mine în brațe
Schiță un zâmbet atât de vulgar încât aproape că îmi imaginam ce filme își dădea cu mine în fiecare zi.

-Nu, mersi. Plec pe jos.
Dar înainte să apuc să fac un pas, picioarele mele s-au desprins de pe sol și mă simțeam ca o mireasă furată de la propria nuntă

-Pe bune, Ricky?
Răspunseră brațele în locul lui. Mă puse pe motocicletă ca pe o jucărie după care mai și insistase să mă țin de el. Normal că mă țin, nu vreau să mă sinucid.