Prințesă de cartier

2. Un blestem destul de jenant

M-am trezit dimineață și după ce m-am privit în oglindă m-am urât din nou. De fapt mă ador, sunt foarte sexy însă detest acneea. Orice formă de acnee, chiar și cea mai sinistră dintre ele. Obrazul meu drept e plin de acnee acută iar obrazul stâng e curat ca lacrima. Nici cel mai profesionist dermatolog nu mi-a putut explica ce se întâmplă. Am această problemă de când eram mică, cred că de când mă știu și speram că la maturitate o să dispară însă uite ca am aproape 18 ani și acnee pe un singur obraz.

Și nu doar atât. M-am născut cu o boală de piele care mi-a dat târcoale toată viața. Oare știți cum e să nu poți merge niciodată la piscină sau la mare? Sau să nu poți purta nici măcar pantaloni scurți? Nu, nu am un monstru sub haine am un fel de boală de piele care nu a putut fi diagnosticată. Picioarele mele sunt acoperite de niște bubițe mici și roșii ușor inflamabile, multe bubițe. Câteva zile pe săptămână dispar, și după reapar din nou ca și cum nu ar fi existat, iar procesul continuă așa. 
Bunica mea a fost ucisă de un criminal după ce a născut-o pe mama, mama a avut parte de aceeași moarte după ce m-a născut pe mine, de aceea am jurat să nu am copii vreodată. O fi oare vreun blestem? Sau doar un criminal însetat de sânge?

M-am dat cu fond de ten, puțin mai mult pe obrazul drept, cu rujul meu preferat maro închis și m-am dus la shopping. Ce face As înainte să plece într-o călătorie din care probabil nu se va mai întoarce? Merge să își ia multe haine cu banii puși deoparte. Bani câștigați pentru că am lucrat la KFC, nu din Power Stars. Patrick m-a lăsat cu ochii în soare și m-a aruncat în stradă deși mi se cuvenea jumate din averea pe care au găsit-o îngropată. Sau mai degrabă pe care eu am găsit-o. Îl iubeam mult pe Patrick, mai mult decât am reușit să iubesc pe oricine altcineva însă m-a folosit. M-a folosit pentru propriile sale scopuri când eu credeam că mă iubește. Nici acum nu știu sigur de ce s-a despărțit de mine. Și iar mă gândesc insistent la Patrick în timp ce merg pe stradă. Urăsc să mă gândesc la el. Urăsc că l-am iubit.

În timp ce încercam să mă hotărăsc între o pereche de pantaloni negri de piele și o pereche de jeans negri rupți în genunchi, Roro și Bax s-au gândit să mai dea un semn de viață.

Bax : În jeans îți stă foarte bine, îți pune în evidență silueta. 
Roro : Pantalonii de piele te fac mai sexy. 
Bax : Jeans. Oricum e sexy. 
Roro : Piele. Pun mai bine în evidență silueta. 
Bax : Jeans. Eu am zis asta deja. 
Roro : Piele. Du-te, serios? 
Bax : Ești prost !
Roro :Ești un tâmpit !

În timp ce demonii mei imaginari în formă de pisici se băteau, cineva mă prinde strâns de mână. Am tresărit. Credeam că era Ricky, după experiența de aseară, însă era bunul meu prieten Patricio.

-Te-am speriat?
Mă privi calm, cu o aură liniștitoare în care mă simțeam bine dispusă. Aproape că uitasem cât de mult seamănă cu vărul său, Patrick.

-Puțin. 
Ochii lui albaștri îmi zguduiau sufletul însă Patricio nu mă poate privi mai mult de 3 secunde în ochi. Patrick o făcea ore în șir..

-Îmi cer scuze. Zâmbește el ca un copil. Într-adevăr e mai mic decât mine cu un an și pare atât de tânăr și de fragil iar faptul că are 1.85 înălțime mă face și pe mine să mă simt ca la 15 ani în preajma lui. E un sentiment ciudat dar plăcut.

-E ok. 
Nu știu de ce dar felul în care mă privește Patricio e la fel de când ne-am cunoscut. Cum ne-am cunoscut? Pe vremea când eram în Power Stars, era și Patricio (am uitat sa menționez asta). El și cu Patrick erau cei mai buni prieteni și veri în același timp. De nedespărțit aș putea spune. Făceau nebunii împreună, sufereau împreună la o beție, făceau totul împreună încă de când erau copii. Uneori și când ieșeam cu Patrick, acesta îl aducea și pe Patricio cu el. Bine, asta nu prea mi-a plăcut. Nu îl suportam deloc pe Patricio. Nu puteam să îl sufăr în ochi. Odată m-a chemat la întâlnire și i-am zis că ce să caut cu el prin cartier ca doar m-aș face de râs. A fost o replică destul de bună. Cred că Roro m-a pus să o spun. Nu știu de ce dar Patrick îmi spunea în fiecare zi cu ură să nu cumva să mă îndrăgostesc de Patricio. Pare destul de imposibil, totuși.

-As, am găsit locația Globului. Dar e o problemă..

-Care ? Îl întreb eu curioasă.

-Globul e pe alt tărâm.