Prințesă de cartier

34. Cea mai fioroasă bestie

După ce Monika schimbase tura cu Far, iar mai apoi cu Patricio, simțeam că era momentul meu. Știam că Patricio și Patrick nu au avut niciodată o relație prea bună deși nu știam motivul real însă știam, mai presus de orice, că Patricio e îndrăgostit de mine și că în inima lui nu ar fi loc, nici măcar o secundă, pentru ură. Bel mă învățase să îl iau pe ocolite, să îi propun subtil să ne scoată de aici însă eu sunt o persoană mult prea directă, iar timpul înseamnă bani și viață.

-Patricio, îi spun eu apropiindu-mă de scaunul pe care stătea jucându-se un joc pe telefon, trebuie să vorbim.

-Ce a mai rămas de vorbit? Își închise el telefonul, și în ciuda vorbelor spuse, părea că vrea din tot sufletul să asculte ce am de zis.

-Uite, știu că tu și Patrick ați încheiat orice legătură și în ciuda faptului că sunteți veri, nu ați rămas nici măcar dușmani..
El mă privi atent dar în același timp pregătit, de parcă știa ce urma să zic.
Patrick e în pericol. Trebuie să îl găsesc. E doar vina mea și dacă ar păți ceva, nu aș putea să mi-o iert vreodată!

-Se pare că până și cea mai fioroasă bestie are conștiință. Spuse Bel enigmatic, din celălalt colț al camerei. Avea o privire cristalină dar în același timp mândră. De parcă așteptase toată viața să spună asta.

-Uite, spuse Patricio la fel de direct după ce se gândise câteva minute, eu personal nu îl urăsc pe Patrick. Nu urăsc pe nimeni.
Îi aruncase pe furiș o privire lui Bel care mai apoi se întoarse cu spatele.
Dar nu știu unde e. Nu a mai aflat nimeni, nimic despre el de o săptămână. Probabil o fi mort.

Privindu-l cu câtă calmitate a spus această propoziție îmi venea să îl iau de gât și să îl agăț cu capul de ușă, iar mai apoi să îi dau foc. Cum să nu urăști pe cineva și totuși să îi dorești, într-un mod subtil, moartea ?
Din motive necunoscute, pe Bel îl pufnise râsul.

-Te simți bine, dragă? Mă întorc cu privirea spre el, clipind isteric și așteptând un răspuns.

-Da, da. Spuse el amuzat. Continuați.

-Nu ai de unde știi asta.
Mă adresez eu lui Patricio încercând să nu îmi dau peste cap planul din cauza prostiei fără limită a lui Bel. Am început să plănuiesc cum să plec fără el, fiind sigură de data asta, că Bel nu voia să mă ajute, voia doar să scape de aici. Cât de proastă am fost că nu mi-am dat seama!
Patrick e în viață și îl voi găsi. Tot ce trebuie să faci e să mă scoți de aici.

-Să te scoată? Scăpase Bel un pahar pe podea iar acesta se spărsese. Ce s-a întâmplat cu planul?

-Plan?! Se ridică Patricio în picioare. Deci totul a fost un plan, nu-i așa?! Ca să profiți de bunătatea mea și să scapi de aici! Nici nu cred că e vorba de Patrick! Îți pasă doar de tine, Astrid!

Bel stricase totul iar Patricio mă considera mai oribilă decât sunt.

-Te asigur că e vorba de Patrick. Nu tu spuneai că mă poți vedea dincolo de artificiile mele, Patricio? Ce s-a întâmplat cu asta acum?! Până și tu te îndoiești de mine?!

Patricio mă privi confuz și dezarmat.

-Nici măcar eu nu mai știu ce să cred, Astrid.

-Ai încredere în mine, Patricio! Îți cer doar să mă scoți de aici ca să îl găsesc pe vărul tău. Îți jur ca nu am să îți mai cer nimic în toată viața mea.

-Fie, spuse Patricio dintr-o dată hotărât, vă dau drumul amândurora. Dar cu o condiție.

-Care? Întreb eu extrem de fericită că l-am convins.

-Să mă luați și pe mine cu voi!

-Ești sigur?! Am întrebat eu și Bel deodată.

De ce ar vrea Patricio una ca asta? De ce ar vrea să salveze persoana care i-a lua oarecum totul ?

-Foarte sigur. Răspunse el calm. M-am săturat de raiul ăsta fals! Cred că am nevoie să scap de aici.

                                                                       *

În acea noapte, după ce eu cu Bel ne pusesem câteva lucruri cu noi în rucsac, Patricio venise și ne furișase în afara iahtului. Ne pusese la dispoziție o barcă cu care ne vom întoarce înapoi pe Insula Dorințelor Sfărâmate, desigur, insula care se auto-distrusese în urmă cu câteva zile. De asemenea, Patricio ne dăduse fiecăruia câte un cuțit dar am insistat ca mie să îmi dea trei. Mereu am nevoie. Și pe lângă asta, ne oferise câte un pistol cu gloanțe de rezervă. Bel le privise ca pe o comoară.

-Doar la nevoie ! Spuse Patricio lămurind gândurile întunecate a lui Bel.

-Și acum încontro, prințesă ? Spuse Bel mai mult ironic decât sincer.

-Înapoi pe insulă, mateloți! Zic eu ca o adevărată  lady-pirat.

-Știi că insula aia nu mai există, nu? Mă oprise Bel din a visa.

-Există, Bel! Mai ține-ți gura ! Țip eu.

-Astrid, spuse Patricio în șoaptă, puteți continua cearta după ce ne îndepărtăm de iaht ? Dacă se trezește Richardo și ne prinde, ne împușcă pe toți trei cu același glonț.

-Nu e posibil așa ceva. Spun eu imaginânându-mi acel x3 combo. 

-Vezi să nu ! Confirmase Bel că e de partea mea.

-Nu spuneți că nu v-am avertizat! Se retrăsese Patricio și începu să vâslească.

Am vâslit mai bine de 5 ore însă tot ce vedeam la înaintare era apă, valuri și iar apă. Doar apă.

-Cred că totul e degeaba! Se opri la un moment dat Belus din vâslit. Părea extrem de frustrat. La fel era și Patricio însă el nu voia să arate acest sentiment.

-Eu nu v-am pus pe niciunul dintre voi să veniți cu mine! A fost alegerea voastră! Așa că tăceți și continuați să vâsliți! Mă enervez eu.

-De ce nu vâslești și tu, domnișoară? Mă lua Bel peste picior. Sau nu ți-e gata manichiura?

-Bel, așa de mult îmi doresc să te arunc din barcă! Dar nu o să fac asta.

-Haide, fă-o ! Ce mai aștepți ??

-Ești un nesuferit!!

-Tu vorbești?!

-Prieteni? Se aude vocea lui Patricio în cearta noastră. Aproape că uitasem de existența lui. Priviți! E un vârtej. Și ne trage înspre el!

Bel și Patricio încercau din răsputeri să vâslească contra lui dar era cu mult prea puternic.

-Așteptați! Spun eu amintindu-mi ceva important. Patricio, care era următoarea destinație pe hartă după insula Dorințelor Sfărâmate ?!

-Vârtejul Iubirii Pierdute! Țipase el fericit.

-Ăsta o fii! Spun eu încântată. Spre vârtej, mateloți!

-Ați înnebunit la cap? Se enervă Bel. Vreți să muriți sau ce naiba?! Nu am de gând să mă sinucid!

-Bel, vâslește înainte și taci! Spun eu convinsă.