Prințesă de cartier

24. Aceleași sentimente, lumi diferite

Încercând să nu uit pentru ce am venit, eram totodată fericită că mai am doar o victimă. Dar în aceste săptămâni Patrick nu se prezentase deloc la liceu, iar Cortny mă evita de fiecare dată când încercam să o întreb ceva legat de el.

Într-o seară cu lună plină mă plimbam liniștită prin cartier. Stelele străluceau mai puternic ca niciodată. Dintr-o dată aud dinspre parcul de tei , o voce de bărbat care striga după ajutor și în același timp niște lovituri puternice. Am fugit într-acolo și bineînțeles că am mereu în adidas un cuțit în caz de ceva. Uitându-mă mai atentă, încercând să văd ce se întâmplă, am observat un bărbat care stătea pe jos și alți cinci care îl loveau brutal cu picioarele. Am scos cuțitul și m-am avântat în luptă. Toți purtau măști și glugi negre. Unuia dintre ei i-am sucit brațul, pe altul l-am lovit unde îl doare mai tare în timp ce observasem cum ceilalți se îndepărtau încet. Ceva era putred, nu cred că se temeau de mine. Dar, cu o mișcare rapidă, i-am scos masca celui pe care l-am lovit.

-Bell? Ochilor mei nu le venea să creadă.

-Pleacă de aici, fetițo! Spuse el aprig dar se vedea că e speriat. Pleacă până nu o să te rănesc!

-Bell, ce faci aici? Îl întreb eu șocată. Ce se întâmplă cu tine?!

-Pentru prima oară în viața mea te rog ceva : pleacă! Nu am terminat aici!

-Știi bine că nu am să plec! Spun eu hotărâtă. El mă mai privi odată și fugi în urma găștii.

M-am uitat pe jos și m-am aplecat să văd dacă rănitul mai trăiește. Trăia însă era plin de sânge. Am încercat să îl ridic și atunci își revenise puțin :

-As? Mă privi el prins între vis și realitate.

Nu îmi venea să cred, era chiar...

-Patrick????!! Tu ești?!

-As.. Îmi pare atât de rău..

-Patrick, spun eu încercând să îl ridic în picioare, ești bine?? Ce te doare?! Poți umbla?

Dar el îmi ignoră întrebările.

-Te rog să mă ierți. Tuși el doar sânge.

-Te-am iertat demult, Patrick. Dar lasă asta.

-Nu As, nu înțelegi...

-Vino să mergem! Tine-țe de mine.

Spre norocul nostru, podul unde stăteam eu nu era foarte departe. După ce am ajuns, am întins câteva pături groase pe jos și l-am așezat acolo. I-am pus sub cap o pernă pufoasă și roz pe care nu îmi aminteam să îmi fi aparținut, am aprins un foc și l-am pansat după ce l-am curățat de sânge și i-am dezinfectat rănile. I-am făcut un ceai fierbinte din plante medicinale.

-De ce nu ești acasă la tine? Spuse el într-un final.

-Patrick, lasă asta. Îi spun în timp ce îi dezinfectam o rană pe obraz.

-Ce s-a întâmplat?

-Aș putea să te întreb același lucru.

-Tu prima.

-Nu știu. Când am ajuns aici, cineva îmi cumpărase casa.

-Cum adică când ai ajuns aici? Mă privi el dezorientat.

-Rândul tău.

-Am avut niște divergențe cu Bell în trecut. Acum încearcă să se răzbune.

-Ce i-ai făcut?

-Nu asta contează acum. Tot ce știu eu As, e că tu ești în pericol.

-Cum adică? De ce aș fi?

-Nici eu nu sunt sigur. Am avut un vis cu jumătăți de măsură. Era un tip cu glugă care încerca să te omoare. Și nu numai că a încercat, dar a și reușit.

Poate se referea la magician. Dar el îmi promise că dacă îi voi duce lacrimile celor 4 băieți atunci îmi va da drumul.

-Nu îți face griji, Patrick. Voi fi bine.

De când nu mai vorbisem așa cu Patrick, parcă trecuseră ani în șir. Părea că îi pasă în sfârșit de mine. Dar nu trebuia să uit că sunt într-o altă lume. Atunci îmi veni în minte ceva.

-Patrick??

-Da? Răspunse el încet, care abia adormise în brațele mele.

-Tu și Cortny... Nu sunteți împreună?
Înghițisem în sec. Era o întrebare cu adevărat periculoasă.

-Eu și Cortny? Începu el să râdă. Nu îmi place de aia. Da, știu că e moartă după mine și probabil ți-a zis că suntem împreună dar e nebună și își dă filme cu mine.

-Nu, problema e că mi-a spus că nu sunteți.

Oare chiar e adevărat ce spunea? Dacă până acum, oricât de diferită a fost lumea asta, sentimentele celorlalți au fost aceleași, înseamnă că Patrick....