Prințesă de cartier

23. Adevărul se dă pe față mai tare decât cărțile de joc

-Dar cine? Bunica? Te rog, spune-mi că nu tu l-ai pus.

-Nu eu l-am pus, Patricio. Nici nu am știut.

-Las-o baltă, Astrid! Las-o baltă!

Era complet schimbat, nici măcar nu puteam să îl judec. Pentru prima oară în viața mea nu aveam nici o idee la ce ar trebui să fac.

-Patricio, așteaptă! Unde e Richardo?

-Afară!

L-am prins de mânecă și l-am luat cu mine. Acolo, afară stăteau liniștiți la o țigară Rick, Far, Cortny, Pandora și alții. Parcă nu se întâmplase nimic. Dar eu m-am dus ca o săgeată și am stricat liniștea :

-Rick, te rog să îmi explici ce se întâmplă!
El se uită destul de speriat dar după își schimbase privirea spre cel mai bun prieten al lui, pe care îl privi cu urâciune și dezgust.

-Încă ești aici? Strigă el spre Patricio.

-De ce l-ai lovit? Spun eu privindu-l țintă în ochi.

-A meritat. Spuse el fără vreo reținere. Nu trebuia să se dea la tine.

-Cine ești tu să decizi cine se poate da la mine și cine nu? Hai, spune-mi.

Dar în acea secundă Rick mă ocolise și sărise direct pe Patricio care văzuse întreaga scenă. Toată lumea se uita șocată, cu mâinile la gură.

-Tu ești de vină, nesuferitule! Dacă nu erai tu, As mă iubea pe mine!

Și ii dăduse încă un pumn lui Patricio. Atunci el ripostă de două ori mai puternic.

-Vina mea? Oare eu am fost cel care m-am băgat într-o relație?

-Băieți, vă rog terminați! Zic eu speriată dar ei mă ignorau complet.

-Asta numești tu relație? Îl lovește Rick cu piciorul în coaste. Crezi că se uită o prințesă după un mucos ca tine?

-Prințesă? Privi Cortny scena amuzantă dar în același timp la fel de șocată. Asta e scorpie, nu prințesă!

Atunci am sărit direct pe ea și am prins-o de păr! Pandora țipa încontinuu să mă opresc. După ce i-am dat și eu un pumn în gură am lăsat-o în pace, privindu-i pe băieți care încă nu terminaseră bătaia.

-Degeaba, As, zise Cortny ridicându-se în picioare în timp ce era plină de sânge pe față, degeaba aștepți să apară prințul să te îmblanzească, nu cred că există vreunul pentru tine.

Înainte să îi mai dau o palmă, Bell apăru în fugă dinăuntru și se băgă între cei doi.

-Terminați, ce naiba faceți?!?!

La un moment dat ei se opriseră. Amândoi erau extrem de răniți. Patricio șchioapăta și în același timp îi dăduseră lacrimile. Avea ochii roșii. Era prima mea victimă, dar mă durea sufletul mai tare decât mă duruse vreodată.

-De la o fată? Continuă Bel împingând-i pe amândoi. Înțeleg că e frumoasă, că vă place de ea, de asemenea nu e pe gustul meu dar nu se face una ca asta, sunteți prieteni! Și mai ales pentru o târfă?? Pe bune, fraților!

Atunci toată lumea mă privi cu dispreț, ba Pandora aruncase cu chiștoace de țigări în mine. Era momentul să nu mai las garda jos pentru Bell.

-Mereu m-ai făcut târfă, panarană, mereu m-ai atacat și ai încercat să faci să pară că mă urăști. Asta doar pentru că te urăști pe tine însuți, Bellus.
Încetează să te mai crezi inamicul meu, când ești propriul tău dușman! Nu te mai crede îngeraș pentru că știu cum ai alergat din floare în floare și te-ai culcat cu toate după care le-ai părăsit ca pe niște gunoaie. Crezi că nu știam, Bell? Dacă tac nu înseamnă că sunt proastă!
Și poate, până la urmă în tot acest timp te-ai descris singur!

Până atunci nu știam ce valoare și putere pot să aibă cuvintele. Mai puternice decât zece pumnuri pe care i le-aș fi putut da lui Bell, cred că îi atinsesem coarda sensibilă și până am terminat de spus tot adevărul fără să mă opresc, acestuia i-au dat lacrimile. Chiar mă întrebam cum altcumva l-aș fi făcut să plângă. Adevărul doare.

-E adevărat? Se apropie Pandora de el mai uimită decât fusese în timpul bătăii.

Stai, era ceva între Bell și Pandora?

-Bineînțeles că n... Voia Bell să nege dar se auto-sabotă. Tot ce spunea el acum suna ca o minciună. Poate așa a fost de fiecare dată. Poate Bell a jucat doar un rol.

-Ești un nemernic! Îi dăduse Pandora o palmă, în timp ce Rick și Patricio se priveau unul pe altul la fel de uimiți.

-Frate, nu ai zis niciodată de Pandora. Sau că ai avea o iubită. Îi spuse Rick uimit.

-Ei bine, nu am avut și nici nu vreau. O împinge Bell ușor mai departe. Ea îl privi fără să înțeleagă nimic. Da, Pandora, m-am jucat doar cu tine. Chiar îți e atât de greu să accepți asta?

Pandora începu să plângă în hohote, după care se mai întoarse o dată spre Bell și țipase adresându-se tuturor :

-Toată lumea acasă!!!!! Nu auziți?! Acum!!!!!

Toți se îmbulzeau să își ia lucrurile, doar eu, Rick și Bell am rămas neclintiți. Patricio pleacase înainte să apuce Pandora să țipe. Bellus mă mai privi o dată cu scârbă dar și cu o privire aparte. Parcă voia să spună ceva dar se opri. Însă peste câteva secunde spuse :

-Am să te urăsc toată viața mea! Și plecă în întuneric fără să mai apuc să zic ceva.

Între timp, Rick mă privi extrem de trist și abătut.

-Îmi pare rău, As. Îmi pare rău din tot sufletul.

-Nu mai are nici un rost acum. Îi răspund eu sec.

-Am fost gelos. Nu îmi dau seama ce fac când sunt gelos.

-Las-o baltă. Vreau eu să plec dar el mă opri.

-Știi, poate am fost un prost, nenorocit sau cum vrei tu să îmi spui, dar așa cum am fost, te-am iubit nespus de mult!

În acel moment, un șir de lacrimi îi părăsiseră ochii. Simțeam cum mă urăsc pe mine însumi pentru ce am făcut zilele astea, oricum ar fi, tot vina mea o să fie mereu. Și mă roade vina, mai tare decât îmi rod acum șobolanii hainele și puținele lucruri pe care mi le-am ascuns sub pod. Această lume mi-a arătat multe adevăruri. Poate prea multe.