Prințesă de cartier

44. Poate chiar sunt un monstru

Totul se cufundă în lumină, iar când am deschis ochii ne aflam cu toții într-un templu imens, aurit, care strălucea atât de tare încât îți ardea până și gândurile.

-Am reușit!! Țipă Pain în extaz, sărind în sus în timp ce inspecta fiecare colțișor al templului. Știam euu!!

-Cum ai făcut asta? Întreb eu nedumerită. Patrick mă ținea de mână la fel de confuz, trezit după acel sărut. L-am dezlegat de mine și i-am dat drumul dar Bel avea ceva în privire. O ură desăvârșită, o privire ucigașă.

-Eu nu am făcut nimic! Spuse Pain zâmbind. Voi ați făcut! Sărutul iubirii adevărate a făcut asta! Trebuia doar să vă las singuri de la început. Până la urmă, se pare că iubirea învinge și cea mai lipsită de speranță boală! Păcat că va trebui să mori, prințesă!

-Nu poți face asta! Se enervă Patrick. Nu o poți ucide! În pornirea brutală a lui Patrick, pentru prima oară, am putut observa o asemănare izbitoare între el și Bel. Parcă tot timpul ăsta, ei doi au fost o singură persoană.

Atunci, porțile templului s-au deschis și în fața ochilor mei mi-am văzut fosta echipă după luni întregi. Era Far, bodyguardul nostru care se pare că reușise să deschidă porțile, Rick care o ținea de mână pe Pandora, Penelope care părea că vrea să ucidă tot ce îi stă în cale, și cam atât.

-Next move, princess! Îmi șopti Pain la ureche iar eu am tăcut. Nu mai aveam nici o soluție. Dar nu mai sunt așa. Nu mai sunt vechea As!

-Bel, mă apropii eu de el în timp ce Pain era preocupat să exploreze templul și să afle dacă are ceva indicii ascunse care să ne îndrepte spre Globul Magic. Nu pot face asta! Nu o pot ucide pe Pandora!

-Stai! Spuse el după câteva clipe. Am o idee!

-Ce idee?

-O voi face eu!

-Bel, doar eu pot avea puterile fratelui meu.. Doar sângele Darkness.

-Întocmai. Spuse el cu încredere după care mă luase de mână și mă du-se într-un colț unde să nu putem fi văzuți de Pain sau de altcineva. Scoase un cuțit și își tăie încheieturile mâinilor. E rândul tău, As! Dă-mi sângele tău!

-Crezi că va funcționa? Spun eu îngrijorată și în același timp cu o teamă adâncă în interiorul meu ascuns.

-Merită încercat!
M-am tăiat și eu și am făcut un legământ. I-am dat sângele meu iar el mi-a dat din sângele lui. Acum aveam o legătură mult mai profundă unul cu celalalt. Spre surprinderea amândurora, sângele nostru avea o culoare foarte închisă și era aproape identic.

-Bel, de ce faci asta? Îl întreb după ce era pregătit să o ucidă pe Pandora pentru mine, doar ca să îmi recuperez prințul din poveste, cum ar spune Pain.

-Pentru că ți-am promis că o să fiu cu tine până la capătul lumii, As! Dar nu mai pot să las ca alegerile să îți întunece sufletul! Prefer să se întunece al meu!

-Bel, ce am ajuns? Îi spun eu abătută, captivă într-o lume a haosului. Ce face dragostea din om?

-Ești exact acolo unde ar trebui să fii, As! Zise el sincer, în timp ce îmi mângâia părul cu blândețe. Atunci, privirea lui și toate amintirile m-au făcut să realizez că nu dragostea pentru Patrick m-a schimbat, Bel a făcut-o.

M-am dus spre Rick și am început să vorbim, astfel am creat o diversiune ca să-i fie mai ușor lui Bel să o ucidă pe Pandora.

-Darrin?

-Nu mai e printre noi. Spuse Richardo cu tristețe. A murit pe insulă.

-Cum ați ajuns aici, Rick?

-Habar nu am. Toate s-au schimbat după ce ați evadat. Acum am înțeles cât de greu e să fii lider și îmi pare rău că te-am judecat. Și pot înțelege un om care nu mă iubește. Dragostea cu sila nu se poate! Meriți să fii fericită, As!

-Poate că nu merit. Spun eu coborând privirea în jos, peste țipetele asurzitoare ale Pandorei.

-Pandora? Se îndreptă Rick într-acolo. Bel fugise la timp și probabil că nu îl observase nimeni. Pandora, iubito!! Cine a ucis-o?! Te omor cu mâna mea!!

În acel moment am simțit o intensitate feroce lovindu-mi trupul și în gândul meu era doar dorința ca Patrick să își recupereze amintirile. M-am îndreptat spre el în timp ce Rick își plângea iubirea. El îmi ținuse discurs despre faptul că m-a iertat în timp ce eu îi ucideam pe la spate iubirea vieții. Poate Patricio a avut dreptate, poate chiar sunt un monstru.