Prințesă de cartier

30. Trecutul te strigă pe nume, As

Când m-am trezit după atâta timp în patul meu de pe iaht, nu îmi amintisem să fii fost mai încântată de când am plecat spre insulă. Alături de mine stătea Monika care citea o carte. Niciodată nu am fost mai fericită să o revăd.

-Monika?! Ești bine?! Sar eu pe ea, aproape să o îmbrățișez fără să vreau, dar ea se feri privindu-mă cu dispreț.

-Aa, s-a trezit și PRINȚESA! Spuse ea cu o ironie apăsătoare ultimul cuvânt. Băieți, țipă ea, nu o să vă vină să credeți, vi s-a trezit PRINȚESA! Cred că am să citesc în altă parte. Spuse ea asta după care plecase lăsând doar priviri disprețuitoare în urma ei.

La ușă apăruseră Rick, Patricio și Fares însă cu toții aveau aceeași privire dăunătoare.

-Măcar ești bine. Zise Patricio după un timp îndelungat de tăcere banală.

-OK, acum că spectacolul s-a terminat, eu plec. Spuse Rick extrem de distant și nepăsător. Mă așteaptă iubita mea.

-Iubita ta?!?! Spun eu extrem de șocată. Nici nu știu sigur de ce eram atât de uimită, de faptul că toți se comportau ciudat sau de faptul că Rick își făcuse iubită.

-Da, zise Patricio în șoaptă, Richardo și Pandora sunt împreună acum.

-Richardo și cine?!! Pandora?! Țip eu uimită. Ce caută Pandora aici?!

-Pandora i-a salvat pe Rick și Far când eram pe insulă. Ceea ce tu nu ai fi făcut niciodată.
Îmi răspunse Patricio cât de calm a putut dar alternând o privire disprețuitoare.

Atunci mi-am amintit că Bel îmi spusese la un moment dat scăpându-se, că toți am fost în lumea cealaltă. Și toți își aminteau ce s-a întâmplat. Oh, fuck.

-Băieți, nu înțelegeți. Nu știam că erați într-adevăr voi și trebuia să o fac ca să....

-Ca să te salvezi, nu-i așa? Îmi tăiase Patry replica. Bineînțeles. Mereu e vorba doar de tine.

-Nu e adevărat! Îmi ies eu din fire și țip.

-Ba da. Spuse Patricio calm. Ești doar o egoistă! După care plecă. Far rămase puțin în ușă, privindu-mă cu milă.

-Far? Măcar tu să mă crezi..

-Îmi pare rău, As. Dar am fost la petrecerea aia și am văzut ce ai făcut. Nu a fost frumos din partea ta!

-Far?! Far!!! Țip eu după ce observ că mi-au încuiat ușa. Fares, întoarce-te!!! Nu mă puteți lăsa aici!!!!!

Nu apucasem să mă bucur o secundă că Bel ne salvase pe amândoi și că am ajuns din nou aici, că "prietenii" mei m-au încuiat în cameră. Totuși pe Bel nu îl văzusem deloc. Și cum naiba a pătruns Pandora în interior?! Ăștia chiar au încredere în ea?! Cam naivi, n-am ce să zic.

Am așteptat ore în șir un semn de viață de la ceilalți sperând ca măcar să nu mă lase să mor de foame. Într-un moment neașteptat, ușa s-a deschis și abia că nu l-am mai recunoscut. Doi metri, cea mai dulce aromă de parfum, păr de nuanța blond castaniu, ochii albaștri și strălucitori, piele albă ca de vampir, cercei negri în urechi și pearsing-uri în nas și în limbă. Nimeni altul decât, Gaston, vechea mea iubire.

-Gaston?!?! Țip eu fericită să îl revăd după care sar direct în brațele lui. Cred că Gaston e singura persoană pe care am îmbrățișat-o în toată viața mea.

-As? Mă strânse el cu forță în brațe după care mă sărută pe frunte, la fel de grijuliu ca întotdeauna. Ce frumoasă te-ai mai făcut! Nu că nu ai fi fost dintotdeauna! Zâmbi el, iar vechile gropițe își făcuseră iar apariția pe obrajii aceia albi și bărboși. Aproape că uitasem acest zâmbet misterios.
Cum mai ești?

-În afară de faptul că sunt închisă în camera mea și era să mor de trei ori, sunt chiar bine. Spun eu râzând, cu ironie.

-Da, chiar nu te-ai schimbat deloc. Zâmbi el. Aceeași fată nebună, ironică și rea.

-Oricând la dispoziția ta! Îl iau eu de braț și îi arăt să se așeze lângă mine pe pat. Gas, îi spun eu devenind cât de serioasă am putut, tu și Pandora, ce căutați aici?

Gaston era și el un membru din echipa Power Stars. Adevărul e că atunci când eram împreună cu Patrick, Gaston se dădea la mine non-stop dar fără ca Patrick să știe. Am ieșit de vreo câteva ori pe ascuns și ne-am sărutat la miezul nopții. A fost perfect. Cred că Gaston e singura persoană din viața mea care m-a văzut așa cum sunt, în toate fazele mele monstruoase, dar a acceptat-o pe fiecare din ele fără să sufle vreun cuvânt despre faptul că ar trebui să mă schimb.

-De fapt, e și Darrin aici. Spuse el în șoaptă.

Darrin e cel mai bun prieten a lui care ne-a făcut cunoștință cu mult timp în urmă. Îl urăsc pe Darrin dar îi sunt pe deplin recunoscătoare că am cunoscut, prin intermediul său, o persoană atât de specială, deși Gaston se retrase la un moment dat din viața mea, fără să spună nimic.

-Doar voi trei? Spun eu deja agasată de situație. Power Stars se mută deja la noi?

-Ăă, de fapt, se străduia Gaston să o spună, e și Penelope aici. Și e....

-Iubitule?! Unde ești, dragul meu? Gaston Licurici? Iubire?!! Se aude vocea lui Penelope pe hol. Atunci am rămas ca și trăsnită. Acum toți aveau iubiți și iubite?

-Aa, aici erai. Deschise ea ușa și mă privi cu invidie.

Penelope e o tipă drăguțică, de vreun metru cincizeci și cinci, cam plinuță, cu părul creț mereu neîngrijit și expertă în modă. Aici nu am ce comenta. Dar în orice caz, nu-i de mirare că lui Gaston i se făcuse dor de mine.

-Gassy? Continuă ea. Ridică-te, iubire! Plecăm!

-Mi-a făcut plăcere să ne revedem, As. Se ridică Gaston repede la porunca ei. Nu uita de stelele din nordul cerului. După care plecă cu iubita lui și încuiaseră ușa. 

Bineînțeles, că stelele din nordul cerului era un cod pe care îl foloseam când ne vedeam pe ascuns. Cred că Gaston încă mai simțea ceva pentru mine. Și acum era rândul lui să aibă iubită și să iasă cu altcineva.

Am așteptat toată noaptea ca Gaston să vină în camera mea dar nimic. Nimeni nu se deranja să mă caute, nici măcar el. Oricum mereu mă ignora după ce totul era bine între noi. De ce nu mă mai surprinde asta?

În zori fusesem trezită de o ușă trântită și de Penelope care țipa ca o descreierată.

-Tu! Nenorocito! Târfo!

-Ce ai, fată? Spun eu căscând între vis și realitate. Nu înțelegeam ce dracu a apucat-o.

-Tu l-ai omorât! Ea era pregătită să sară pe mine dar Rick, Patricio și Far o țineau de mâini.

-Pe cine am omorât? Aproape că am pufnit în râs.

-Iubitul meu! Tu l-ai ucis! La tine a venit ultima dată!

-Stai, ce?! Gaston e mort?!

-Nesimțito! Își ieșea ea din fire. Mai faci și pe proasta?!

-Nu am făcut nimic!! Crezi că i-aș putea face rău lui Gaston?!

-Luați-o! Țipă ea în gura mare. Duce-ți-o lângă celălalt afurisit!

-De când dai tu ordine echipei mele? Spun eu arogantă în timp ce Rick și Far mă luaseră deja pe sus. Băieți?! Doar nu vorbiți serios?!