Prințesă de cartier

7. Ucide-mă

Privesc tăcută pe fereastră valurile nocive ale mării ce-mi cântau prin minte. Înotam în atâtea gânduri. Mă întrebam ce avea să se întâmple cu mine, cu ceilalți. Oare Patricio e bine? Fusese pentru prima oară când mi-am pus întrebarea asta. Dar sentimentul meu de iubire pentru acel monstru numit Patrick se transforma gram după gram într-o ură mistuitoare care-mi întuneca sufletul. Dar lumina stelelor mă salvă. Ador să le privesc. Mi-am amintit de privirea lui Patricio. Și în acel moment am realizat că Patricio mă privea în același mod în care privesc eu stelele, cu admirație, iubire, mister, poate puțină teamă.

-Și ce mai face iubi? Te-a iertat?!
Îl întreb direct după ce a intrat în camera mea fără să încuie ușa și s-a așezat lângă mine pe pat.

-Crezi că-mi pasă?! Spune el rece în timp ce își aranjează freza.

-Așa ai spus mereu. Dar ai continuat să fii cu ea.

-Poate așa a fost. Dar nu știi tu ce am simțit eu.

-Vrei să spui că m-ai iubit și ai fost cu ea sau ce?

-Poate.

-Nu mai cred prostii din astea.

-Niciodată n-ai crezut în iubire.
Zâmbi el.

-Nici nu o să mai cred.
Îi tai eu cuvintele cu cuvinte.

-Ești frumoasă.

-Știu. Îi zic eu în timp ce mă ridic din pat și mă apropii de sticla de apă roz pe care mi-a lăsat-o pe noptieră. Conținea de fapt vin rosè, preferatul meu. Câtă atenție la detalii. Am luat o gură după care am dat fuga spre ușă. Însă el mă prinde de talie din spate, mă ridică și mă pune cu blândețe pe pat.

-Doar nu vrei să fugi când totul devenea atât de interesant.

-Nici măcar nu am unde fugi. Suntem pe mare.

-Știu.

-Păi și atunci de ce mă ți închisă într-o cameră?

-E roz. Nu-ți place?!

-Nu!!! Încetează!!

-Am făcut-o pentru tine..

-Nu ai făcut nimic niciodată pentru mine, Patrick! De ce ai face acum?!

-Te țin sub supraveghere pentru că în seara asta noi doi vom pleca de aici.

-Și cu restul ce o să se întâmple?

-Cortny i-a trimis mesaj Monikăi unde suntem. Diseară o să vină să te caute.

-Nu prea cred că o să vină..

-Oh, ba da. Mai ales "pretendentul" tău Patricio.

-Patricio..

-Iar noi doi o să plecăm.

-Patrick, te cunosc. Ce o să se întâmple cu ei?

-Bomba e setată ca în 6 ore să explodeze.

-Nu. Nu poți face asta!!

-Ba bine că pot.
Zâmbi el sadic. Zâmbetul lui crud îmi făcu din nou pielea de găină.

-Cortnyyy!!! Ajutor!! Pandora!! 
Am început să țip eu.

-Degeaba țipi. Camera e făcută ca să nu se audă nimic de aici. Ți-am zis că e pentru tine. Țipi cam des.

-Prostule! Spun eu în timp ce îi dau o palmă. Obrazul i s-a înroșit. Tu chiar ești în stare să omori pe toată lumea?!

-Ba bine că nu.

-Și pe vărul tău?

-Oh, el e primul de pe listă.

-Ești un...

-Doar pe tine nu te pot omorî. Îmi lipsești atât de mult!

-Prefer să mor aici decât să trăiesc cu tine!

-Nu scapi atât de ușor, prințesa mea!

Stăteam și mă gândeam la ce o să se întâmple cu ei, cu mine. Ce altceva puteam să fac în afară să stau și să mă gândesc? Sincer, mă așteptam să ne ucidă un monstru, un șarpe sau cine știe, fantoma lui Ștefan cel Mare, dar nu Patrick. Cine s-ar fi gândit că foștii mei sunt atât de diabolici? Eu care credeam că eu sunt cea rea. Nu puteam să accept gândul că am să îl pierd pe Patricio. Și de data asta pentru totdeauna.

-Mai ți minte cum ne-am cunoscut? Mă întreabă zâmbind.

-Crezi că aș putea uita vreodată? Îi spun în timp ce înăuntrul meu se amestecau o mie de sentimente. Voiam să fug, voiam să fug cât mai departe. Voiam să îi salvez pe ceilalți deși ceva îmi spunea că nu or să vină să mă caute nici în ruptul capului. Asta era de bine, totuși.

-Erai cea mai frumoasă fată din mulțime. Și acum ești. Te-aș fi ales și dintr-un milion de stele.

-Știi ce am plăcut mereu la tine, Patrick?

-Ce?

-Faptul că ai avut mereu minciunile potrivite la tine. Uneori mă întreb dacă nu ți le pregătești dinainte, de acasă.

-Mereu ai fost foarte directă.

-Și tu foarte mincinos ! Hai să ne oprim aici. Te rog, vin cu tine unde vrei tu dar nu-i ucide.

-Ce tot spui acolo?! Oricum o să vii!

-Păi și atunci care e rostul să ucizi atâția oameni nevinovați? Îți sunt sau ți-au fost prieteni. Ție chiar nu îți pasă?

-Așa știu că nu-mi va sta nimic în cale. Sau nimeni. O să mă iubești din nou.

-Chiar crezi că o să te iubesc dacă îmi omori prietenii?

Bax : Ești deșteaptă, o să îți salvezi tu cumva echipa.

Roro : Nu ai de ales. Ucide-l tu pe el !