Prințesă de cartier

25. O particulă de întuneric împrăștiată în lumi paralele

Bzz bzz

Îmi intră un apel de la un număr necunoscut.

-Bună, se aude o voce exagerat de groasă, vrei să aflii adevărul?

M-am îndepărtat astfel încât să mă asigur că sunt destul de departe ca Patrick să nu audă nimic în caz că s-ar fi trezit.

-Ce adevăr? Spun eu curioasă.

-Se pare că știi tot mai puține lucruri despre Patrick de fiecare dată când îl revezi.

-Cine ești?!

-Dacă vrei să aflii întreg adevărul, vino la 19 pe cel mai înalt bloc din Cartierul Umbrelor.

-Doar nu mă crezi proastă să vin? Am început eu să râd cu sughițuri.

-Pierderea ta. Atunci nu o să aflii niciodată.

Și îmi închise. Totul îmi părea atât de ciudat. Nu trebuia să mă duc dar.... Trebuia să o fac. M-am asigurat că Patrick încă doarme. Nu trebuia să știe nimic.

Mi-am luat rucsacul, mi-am verificat cuțitul de la gleznă, mi-am mai pus unul în buzunarul de la spate și am plecat. Aproape că se înserase iar acel bloc era unul părăsit și îmi dădea de fiecare dată fiori. Am urcat 10 etaje printre pânze de păianjen și am ajuns.

Era o priveliște deosebită. Simțeam briza ușoară ce îmi săruta pielea și părul. Mă simțeam ca pe titanic sau mai ceva. Poate pentru că aveam o presimțire că ceva rău avea să se întâmple. Dar dacă aș știi sentimentele lui Patrick mi-ar fi mai ușor să îl rănesc.

Dintr-o dată simt cum cineva mă prinde de față. Abia că mai puteam respira dar îi dau un cot în burtă și mă întorc. Era un tip înalt de vreo 2 metri cu o glugă neagră pe cap. Printr-o mică săritură, îi dau gluga jos și îl recunosc.

-Tu... Cum e posibil? Te-am visat.

-Ți-am zis că voi veni după tine. Zâmbi el.

-Cine ești? Îl întreb puțin speriată dar nu am lăsat să se vadă asta.

-Sunt Pain, prințesă. Ce frumoasă ești în realitate. Zâmbi el din nou după care începuse să îmi mângâie obrajii dar eu îl opresc.

-OK, știi pentru ce am venit.

-Bine, bine. Adevărul e că... Dintr-o dată privirea lui se schimbă. Că trebuie să mori!

Și scoase un cuțit cu care ma atacă, am apucat să mă feresc dar când să îl iau pe cel de la gleznă acesta mă opri. Parcă știuse dinainte și mă atacă din nou. M-am ferit și de data asta dar înainte să apuc să îl iau pe celălalt, el mă prinse de fund după care îmi luase cuțitul din buzunar. M-am retras doi pași în spate.

-Te temi, prințesă? Zâmbi el malefic.

-Nu mă tem de nimic, PAIN. Îi pronunț eu numele cu o ușoară ironie. Ce nume e ăsta? Sau e poreclă? Încep eu să râd. Nu-mi place.

-E numele care o să îți provoace cea mai mare durere. După Patrick.

Eu începusem să râd mai puternic dar în acea secundă el se apropie și îmi înfipse cuțitul în burtă. Am căzut direct în genunchi.

-Hai ridică-te, să nu ne vadă cineva așa. E o imagine cam perversă, nu crezi? Râse el mai cu poftă.

-Dacă îți dau una... Am încercat eu să mă ridic să sar pe el dar am căzut brutal înapoi.

Atunci el se aplecă spre mine și îmi puse cuțitul la gât.

-Se pare că nu o să aflii niciodată dacă prințul tău te iubește. Spuse el fericit.

Când credeam că o să mor așa, ucisă de un băiat frumos în vârful unui bloc părăsit, aud o voce minunată întrerupând totul.

-Oprește-te! Îl prinde de spate și îl trântește pe jos. As? Se apropie el de mine verificând-mi pulsul.

-Nici la moarte nu scap de tine, Patrick? Zâmbesc eu.

-Nu o să mori! Spuse el destul de speriat după care se întoarse spre criminalul meu.

-Painnn!!!

-Îl cunoști? Întreb eu mirată.

-Ba bine că nu! As, nu trebuia să fii aici! Încearcă să te omoare!

-Uau, Patrick! Nu știam! Spun eu ironică în timp ce sângele mi se împrăștia pe jos.

-A sosit și prințul! Se ridică Pain cu zâmbetul pe buze, apropiindu-se de el.

-Pleacă de aici! Îi spuse Patrick cu o duritate uimitoare.

-Dacă nu ce? Ți-aș sugera să pleci tu, nu am terminat aici. Și mă privi din nou cu fața aia de criminal.

Patrick, disperat, apucase unul dintre cuțitele mele care se afla pe jos, și printr-o răsucire uimitoare, îl puse la pământ.

-Vrei să îți impresionezi prințesa? Râse Pain.

-Pleacă acum, nenorocitule! Până nu mă gândesc ca ăsta să facă parte din gâtul tău!

-OK, am să plec. Se ridică Pain pacifist. Dar ea oricum o să moară așa că ți-as sugera să pleci până nu o să pară vina ta.

-Pleacăă! Țipă Patrick de aproape că nu îl mai recunoscusem.

-O să ne revedem în altă lume, prințesă! Zâmbi el malefic. Dacă mai trăiești. Și după plecă.

-As? Se apropie Patrick de mine speriat. Îmi pare rău... Nu trebuia să fie așa... E doar vina mea..

-Cum adică e vina ta? Spun eu în timp ce cred că aveam hemoragie internă.

-As, e ceva ce nu ți-am spus. Eu și Cortny nu am fost împreună în lumea asta dar în cealaltă am fost.

-Ai zis că îmi spui ceva ce nu știu. Zic eu plictisită.

-Dar nu am fost pe bune. Nu o iubeam. El,  Silver, m-a amenințat că dacă nu o să mă prefac că sunt cu altcineva, o să te ucidă.

-Silver? Vorbesti de băiatul cu glugă? Și de unde știi tu de lumi paralele?

-Da, el. Nu am timp să explic dar ești în pericol.

-De ce ar fi vrut asta de la tine? Atunci totul parcă se lumină în capul meu. Pentru că dacă aș fi continuat să fiu cu tine nu mi-aș mai fi creat propria afacere și nu aș mai fi venit pe insulă.

-De aceea a încercat Pain să te omoare. Pain lucrează pentru el. Eram sigur!

-Dar de ce nu a făcut-o chiar el până acum dacă tot te-a amenințat că o să mă omoare?!

-Pentru că... Nu a putut. Atunci parcă se lumină și Patrick. Pentru că doar Pain te-ar fi putut ucide și doar în lumea asta. Pentru că dacă reușește în lumea asta, vei fi moartă în toate lumile!

-Și dacă nu mor, voi fi blocată aici până ce Pain mă va ucide.

-Promit că o să am grijă de tine!

-Sau...

Atunci am înțeles totul. Am înțeles de ce m-a trimis Silver după lacrimi. Ca să mă aducă în fața unui criminal. Dar lacrimile acelea nu trebuiau să fie degeaba. Trebuiau să aibă un sens.

- Te-am urât din tot sufletul meu, Patrick, în timp ce tu încercai doar să mă protejezi. Nici nu știu dacă te mai urăsc sau nu! Poate o să ne revedem cândva!

Atunci m-am apropiat de marginea blocului și m-am aruncat înainte ca Patrick să apuce să mai facă ceva. O lacrimă îmi căzuse pe obraji odată cu mine.

Dacă teoria mea e reală, atunci Patrick mă iubește cu adevărat și va plânge după mine, iar eu voi ajunge în lumea reală înainte să ajung jos și să mă izbesc de pământ. Dacă nu, voi fi doar o particulă de întuneric împrăștiată în lumi paralele.