Deși am arătat mereu asta, nu am fost niciodată genul care să își piardă speranța. De data asta, însă, totul a luat o întorsătură de-a dreptul periculoasă. Nu îmi e teamă de nimic dar acum știam că o să îi pierd pe toți. Patrick e la fel de încăpățânat ca mine, odată ce are o idee în cap, nimeni și nimic nu i-o mai poate schimba.
-Ești pregătită?
-Pentru un nou infern cu tine?
-O fi fost infern, dar ți-a plăcut.
Îmi spune privindu-mă pasional dar în același timp parcă voind să înfigă un cuțit în mine. Oricum o făcuse deja.-Patrick, o să vin oricum cu tine. Dar te rog...
-Cât de mult te-ai schimbat! Unde e fata care voia să facă rău tuturor? O conversație cu el și gata, ai devenit mai bună? Chiar ești foarte amuzantă, As.
-Sunt aceeași!
-Nu, nu ești!
-Poate te-ai obișnuit prea mult cu tine însuți! Eu nu o să fiu niciodată ca tine, un monstru!
-Lasă că tu ești prințesa mea!
Zâmbi el încât îmi lăsă furnicături de la obraji până la suflet.-Nu sunt prințesă! Lasă-mă în pace!
-Pregătește-te, în câteva ore pornim.
Spuse, ignorând ultima mea propoziție.-Cu ce să mă pregătesc?! N-am nici o haină aici!
Țip eu la el însă începu să râdă. Nu mă ia niciodată în serios.-Nu-ți face griji, m-am gândit la toate. În dulap e plin de haine roz și sunt pe mărimea ta, S, Sss șerpoaică mică!
-Vezi să nu!
Oare chiar o face intenționat?!-Tu ce crezi?! Se aude vocea lui Bax care îmi urcă pe umărul drept. Adică doar eu o auzeam.
-Poate e timpul pentru o mică răzbunare. Apăruse și Roro pe celălalt umăr după ce Patrick ieșise.
-Ai tu vreo idee?! Îi spun îngâmfată. Mereu au cele mai bune idei dar niciodată nu știu cum să le pună în practică.
Vântul îmi răscoli părul în toate direcțiile iar împreună cu el, toate sentimentele. Eram într-o criză pe mod silent, dacă pot să spun așa. Arăta atât de bine, parcă avea croită o dantelă aurie de jur împrejur. Era imensă, ar fi încăput acolo și gașca lui, dar și a mea. Avea și o cameră în interior, ce te proteja de frig și de furtuni. Era o barcă mișto, ce-i drept. Sau ce o fi. Când s-o fi îmbogățit Patrick în halul ăsta?
-Îți place?!
Se apropie de mine, mă sărută pe gât și îmi ia bagajul în care mi-am pus două bluze roz, nu mai mult!-Da, e nemaipomenit.
Îi spun cu un aer aproape ironic deși barca asta imensă mă încânta într-un fel sau altul. Dar nu și persoana cu care trebuia să plec.-După tine, prințesă !
-Nu-mi mai spune așa, insuportabilule!
-Ador când ești rea.
Îmi zâmbi cu tot focul din lume și mă mistui încă o dată cu el. Oare chiar îl iubeam pe monstrul ăsta? Dacă chiar voiam să plec cu el și să las totul în urmă? Dacă noi doi am mai avea o șansă? Nici măcar eu nu știam și nici Roro sau Bax.Ne-am așezat unul în fața celuilalt fără ca să mai scoată vreunul din noi un cuvânt. Se apropie ușor de mine, îmi mângâie părul cu atâta finețe, încât eram la un pas să cad din nou în plasa lui, însă m-am tras din calea sărutului său fals.
-Știi ce?! Prefer să sărut o broască decât să te mai sărut pe tine!
-Ce-mi lipsește, As, de nu mă mai poți iubi?
-Întrebarea corectă e ce ai și nu mai pot iubi.
Din spatele bărcii se auzi un zgomot ciudat. Amândoi ne-am speriat. Mai era cineva pe barcă?
-Oh, ce neatent sunt.
Îmbrăcat în albastru, cu freza făcută și cu o încredere în sine de neclintit apăru...-Patricio???
Chiar a venit după mine?-Patricio!!
Spuse plin de ranchiună Patrick.-Ce fel de bombă e asta? Nu-ți ajunge nici să dai foc unei camere. Ți-aș recomanda bombele nucleare.
Râse Patricio iar eu priveam uimită cum Patrick și-a pierdut cuvintele. Parcă pentru câteva momente cei doi își inversaseră rolurile.-Astrid, poftim, dezamorseaz-o.
Mi-o întinde.-Astrid te cheamă? Credeam că Asmina..
Întrebă șocat Patrick. Credeam că era o glumă dar el era destul de serios.-Dar e dezamorsată deja. Spun ignorând cu toată ura cuvintele lui Patrick. Dacă tăceai, filozof rămâneai.
-Știu, sunt aici de 5 zile. Am găsit-o din prima zi.
Zâmbi Patricio ca un copilaș.-Și atunci de ce nu ai venit mai repede?!
Mă enervez eu.-Astrid, am vrut ca măcar pentru o dată în viață să fie alegerea ta!
CITEȘTI
Prințesă de cartier
Aventura❗❗În stoc❗❗ "Hei, sunt As. Înainte să îmi judeci numele vreau să îți spun că As e derivatul de la Astrid. Dar prefer mai mult As. Sunt o târfă, bârfesc pe toată lumea și nu am sentimente. Sau cel puțin așa se spune despre mine. Fac ce vreau, îmi cr...