Prințesă de cartier

42. Iubirea pe care mi-o porți

-Nu mai pot, Bel! Îmi vine să mă dau cu capul de toți pereții ăștia!! Mă enervez eu după care încep să lovesc cu pumnii pereții peșterii în care încă ne aflam. Blestemato!! Tu i-ai luat amintirile!!

-As, calmează-te. Mă cuprinse Bel în brațe, extrem de protector. Va fi bine! Vom găsi o cale să îl facem să își amintească!

-Bel, îi zic eu hotărâtă, acum că l-am găsit și am evadat, nu mai trebuie să rămâi! Poți să pleci spre iaht. Am să mă descurc eu de aici!

-O să vin cu tine până la capătul lumii, în caz că nu am ajuns deja acolo! Răspunse el la fel de hotărât.

-Mulțumesc, Bel! Aceste cuvinte îmi cad din gură ca un asteroid ce lovește străfulgerător pământul. Dar în comparație cu el, asteroidul era așteptat de multă vreme.

-Tu tocmai mi-ai mulțumit? Începu el să zâmbească.

-Nu, ți s-a părut! Zic eu ironică dar și pe fața mea apăru un zâmbet cald. După care se transformă instant într-un abis. Patrick!! După Patrick!

În timp ce noi stăteam de vorbă și filozofam, Patrick plecase. Nu îl vedeam nicăieri.

-Nu putea să fugă atât de departe! Spuse el cu un aer încurajator.

-Putea să ajungă până la celălalt capăt al lumii cât tu îmi distragi atenția cu ideile tale filozofice! Mă enervez eu. În mod normal, Bel ar fi trebuit să se răstească la mine dar nu a făcut-o. Pur și simplu a înghițit totul și a tăcut.

Toată pădurea de jur împrejurul nostru era doar un amestec de cenușă, cadavre și sânge. Probabil la fel e și sufletul meu. Am grăbit pasul și ne-am uitat peste tot, dar Patrick nu era nicăieri.

-Cât de ne atentă pot să fiu! Cât de proastă! Încep eu să țip cu disperare! Nu mă pot concentra la nimic! Nu sunt în stare să fac nimic.

-Hei.. Ușurel. Mă calmă din nou Bel cu vocea lui, care spre surprinderea mea, acum nu mă mai zgâria pe creier ci îmi era medicament. Dacă e să vorbim despre concentrare, tu ești cea mai focusată persoană în disperarea de a-și găsi persoana iubită! Crede-mă, As, mă privi el înduioșat, eu nu aș fi putut face ce ai făcut tu niciodată! Eu m-aș fi lăsat pradă ispitelor, crimelor, rănilor, suferințelor și aș fi renunțat de prima dată!

-Ce tot spui acolo, Bel?! Spun eu cu o ironie brută. Am omorât patru oameni pe insula asta, dintre care și Monika! Cine ar fi putut-o face în afară de mine?! Era să mă culc cu altul în timp ce îl căutam pe Patrick și era să te ucid și pe tine! Atâta mai aveam, un deget până acolo! Și tu-mi ți predici că sunt o persoană bună!

El mă privi la fel. Nu-și schimbă nici măcar pentru o secundă perspectiva, chiar dacă a aflat că am ucis atâția oameni.

-Da, As, ai fi putut să mă omori de multe ori până acum, dar nu ai făcut-o. Oricum aș fi meritat-o. Ai fi putut să te culci cu altul, dar nu ai făcut-o! Ai fi putut să îi ucizi pe toți trădătorii de pe iahtul ăla, dar nu ai făcut-o! Și oamenii ăia pe care i-ai omorât, sunt sigură că ai avut un motiv anume sau că te-ai apărat! Nici vechea As, nici As cea nouă nu ar omorî oameni nevinovați! As, nu ai fost niciodată și nu ești o egoistă!

Cum poate un om să te încarce cu atâtea încurajări pe care probabil le-ai mai auzit de multe ori dar nu au avut vreun efect asupra ta? Cum poate o persoană pe care o urăști să te umple de bunătate și nu de ură?

Ne-am îndreptat spre partea de pădure care nu fusese chiar atât de afectată de bomba nucleară. După ce am mers mai bine de câteva ore fără să mai spunem nimic, un sunet ciudat ne atrase atenția.

-Mișună ceva prin tufișurile alea! Spuse Bel îndreptând pușca într-acolo.

-Observ! Răspund eu îngâmfată.

-Ieși afară! Țipă Bel.

În acea secundă, de după tufișurile înalte și verzi, ieșise același tip cu glugă neagră, care îl ținea pe Patrick având un cuțit îndreptat asupra gâtului său.

-Patrick? Țip eu și fără să stau pe gânduri mă îndrept într-acolo, dar Bel mă opri.

-Poate e o capcană! Nu știm cine e tipul.

-Hai, Pain, gata cu joaca! Poți să îți dai gluga jos! Zic eu plictisită.

-Credeam că nu mă vei recunoaște! Zâmbi el cuceritor după ce își dădu gluga jos. Arăta exact la fel.

-Îl cunoști? Îl privi Bel nedumerit.

-Ba bine că nu! Pain, cum ai ajuns aici?

-La fel cum ai ajuns și tu! Zâmbi el. Când te-ai aruncat de pe bloc, am fost automat transportat pe Insula Dorințelor Sfărâmate. Oarecum sunt o parte din tine, o parte din iubiții tăi.

-Ce tot spune ăsta acolo?! Ne privea Bel neînțelegând nimic, ținând încă pușca îndreptată asupra lui.

-Acum că ați terminat, mă poți lăsa dracului jos? Țipă Patrick dar Pain îl bruscase și mai tare.

-Lasă-l în pace! Țip eu iar el zâmbi malefic. Ce vrei de la mine, Pain?

-Ceva ce doar tu poți să îmi oferi! Spuse el în timp ce îi zgârie gâtul lui Patrick cu cuțitul.

-Am să trag! Se enervă Bel.

-Ba n-ai să tragi! Răspunse Pain încrezător. Sunt o parte din tine! Nu ai putea să îmi faci rău!

Uitându-mă mai bine, am observat că ochii lor erau la fel. La fel și o parte din caracterul arogant. Pain era într-adevăr o combinație între Bel, Rick și Patricio. Deși habar nu am unde e latura bună a lui Patricio.

-As, cine e tipul ăsta? Se sperie Bel. Te rog nu-mi spune că sunt eu din trecut!

-Oarecum. Răspund eu printre dinți.

-Te ascult, Pain!

-Vreau o favoare în schimbul micului prinț!

-Ce anume?

-Immortalitate!

-Și cum o să te fac eu imortal?

-Ai dreptate! Zâmbi el. Aici intervi tu. Dacă îl faci pe prințișor să plângă, procesul va fi complet iar eu voi putea fi nemuritor în toate lumile!

-Și ai să poți să mă ucizi, nu-i așa?

-Ești o fată deșteaptă, As! Spuse el cu același zâmbet cuceritor ca a lui Richardo.

-Ce te face să crezi că am să îmi iau singură un bilet spre sinucidere?

-Nu e prima oară când ai face asta ca sa îți salvezi prințul din poveste!

-Nu am să permit una ca asta! Se enervă Belus.

-Bel, e în regulă! Răspund eu calmă. Știu ce fac! Chiar dacă aș fi de acord cu asta, răspund eu pe același ton, mi-e imposibil să îl fac să plângă. Patrick nu își amintește cine sunt. Nu își amintește nici măcar cine e el.

-Rănește-l!! Fă-i ceva! Se impacientă brutal Pain.

-Nu ar fi mare lucru pentru mine! Știi doar că la asta mă pricep cel mai bine! Doar că procesul ar fi din nou incomplet pentru că nu a plâns din cauza iubirii pe care mi-o poartă! Iar tu, dragul meu Pain, probabil că vei arde în iad!