Prințesă de cartier

20. Știi ce? Las-o baltă!

După ce m-am trezit, l-am văzut pe Rick dormind atât de drăguț lângă mine. Parcă nu era el, iar eu nu eram eu. Totul mi se părea atât de ciudat. Lumea asta era.. atât de diferită oarecum. Dar nu trebuia să uit de ce sunt aici. Așa că m-am ridicat din pat și după ce m-am asigurat că Rick doarme dus, m-am îmbrăcat, i-am luat portofelul și am plecat. Dacă e să țină la ceva, Rick ține la banii lui.

După ce am ajuns la liceu, Monika mă luase la vorbă pe coridor însă eu eram cu gândul la momentul când va apărea Rick și la cum o să reacționeze.

-Ești cam palidă. Ce ai? Îmi zise ea veselă ca de obicei.

-Nimic, ce să am. Îi răspund uitându-mă cam evident peste umărul ei.

-La cine te uiți? Aa, Richardo!

-A venit?! Zic eu destul de panicată.

-Da, el e. E chiar drăguț. V-ar sta bine.

-Dacă e chiar atât de drăguț de ce nu te combini tu cu el?! O privesc eu în ochi și îi spun plictisită. Ea nu răspunse.

-Aa, uitasem. Continui eu cu strictețe. Nu ți-a trecut iubirea pentru Patricio?! Draga mea, Patricio nu te iubește și ar trebui să înțelegi asta.

Eu îi dădusem un sfat iar ea a început să plângă și a fugit. Chiar așa urât a sunat?

-As! Se apropie Rick și mă strânge tare în brațe. De ce ai plecat așa repede?!

Părea destul de fericit. Oare chiar nu își dăduse seama că i-am furat portofelul?

-Ăă.. Zic eu încurcată. Ești ok?! Nu ai observat nimic ciudat?

-E la tine, nu?

-Da e la mine. Zic eu înghițând în sec.

-E în regulă. Când mă grăbesc și eu îmi încurc lucrurile cu ale altora.

Era atât de calm și încă avea zâmbetul pe buze.

-Rick, îi spun eu privindu-l ferm, nu am încurcat nimic. L-am luat intenționat.

Dar el mă privi la fel de strălucitor ca până acum.

-E în regulă, prințesă.

-Și nu ești supărat?

-De ce aș fi?

-Păi..

-As, dacă ai nevoie de bani, poți să iei câți vrei.

-Oh, nu am nevoie de banii tăi!

Am luat portofelul din ghiozdan și i l-am aruncat în cap. Pe bune?? Mă chinui să fur fără să observe și el nici măcar nu e supărat?! Atunci cum dracu am să storc lacrimi de la el?!

-Ce e în neregulă cu fata asta? Zise el în spatele meu, aproape stins.

Am fugit în baia fetelor și am auzit cum cineva plângea puternic, cu sughițuri și multe lacrimi. Am bătut la ușă și când i-am auzit vocea, mi-am dat seama că era Monika. Plângea din vina mea, dar nu doar din vina mea. Și atunci am realizat. Am realizat că cea mai mare durere pe care o poate avea un om este iubirea reciprocă pe care persoana iubită nu o să i-o ofere niciodată.

După ce am ajuns în sala de clasă, m-am așezat fix lângă Patricio. El mă privi cu aceeași intensitate maximă, în toate culorile nu doar în albastru..

-Bună! Zise el zâmbind.

-Bună! Îl iau eu în brațe.

M-am uitat cu coada ochiului spre Richardo. Stătea să plesnească, nu alta. Eram cât se poate de sigură că va sări pe Patricio în orice secundă. Când am ieșit în pauză, m-am oprit la vestiar și am continuat discuția cu Patricio. Acesta era foarte fericit. Între timp veniseră Bell și Rick. Dar eu am încercat să îi ignor complet.

-Ce faci? Mă întreabă Rick cu o nervozitate controlată în voce.

-Bine. Mă întorc eu zâmbind. Tu ce faci?
Rick se uita suspicios la mine și la Patricio.

-Credeam că nu îți mai place de el. Zise el atât de sincer, abia stăpânindu-se.

-Eu cu Patry suntem prieteni.

-Prieteni zici?! Se uită el în scârbă spre Patricio.

-Stai liniștit, bro. Răbufnise și Patricio într-un final. Nu îți fur gagica! Și plecase supărat din peisaj. Ca întotdeauna.

-Serios, măi?! Pentru o fată? Care mai e și târfă! Se băgase și Bell după care o luase la fugă după Patricio.

-De ce ai făcut asta?! Mă întorc eu spre Rick nervoasă, ignorând spusele lui Bell, dar foarte fericită că planul îmi reușise.

-Credeam că nu mai ai nimic cu el!

-Eu cu Patricio nu am avut nimic niciodată.

-As, spune-mi sincer, tu îl iubești?

Chiar urăsc întrebările de genul ăsta.

-Nu, nu îl iubesc. Scuip eu totul fără să stau pe gânduri.

-Atunci de ce îți bați joc de el?

-Eu? Îmi bat joc de el?! Cu ce îmi bat joc?!

-Nu îi dai un răspuns concret niciodată. Îl lași să moară după tine și nu faci nimic. Îl lași să te aștepte și să te iubească în continuare. Așa faci și cu mine, prințesă. Zise el pe un ton calm și trist.

-V-am pus eu să mă iubiți sau ce?! Mă enervez eu. Dacă nu vrei să fii în preajma mea, pleacă dracului și nu mă mai acuza atât!

-Asta e problema, că nu vreau să plec.

-Și Richardo, nu te mai crede un îngeraș pentru că nu ești! Dacă erai cu un gram mai bun decât mine, nu te dădeai la fata pe care o iubește cel mai bun prieten al tău!

-Eu..

-Da, tu și Bell vă credeți niște aliați ai corectitudinii. Ce-ar fi să vă faceți polițiști? Când știm amândoi că tu și el ați plănuit să mă săruți ca să îl rănești pe Patricio! Ce prieteni mai are și el!

-Ce tot vorbești? Nu te-am sărutat niciodată.

Îmi amintisem că asta se întâmplase în lumea cealaltă.

-Știi ce? Las-o baltă, Richardo! Las-o baltă!