Prințesă de cartier

26. Cine mai are nevoie de argint când are o stea strălucitoare?

Când am deschis ochii și am văzut atâtea stele, a fost prima oară în viața mea când îmi venea să le pup de fericire.

Silver stătea pe dușumea și mă privea tăcut, încă purta gluga aceea.

-Nu mai e cazul să te ascunzi, știu cine ești. Îi spun eu după ce mă trezisem ca după un înec drastic.

-Trăiești? Se apropie el de mine mirat.

-Da, trăiesc. Spun eu fără să mai cred în vorbele acestui nesuferit. Deși ai încercat să mă omori!

-Nu înțelegi.. E singura cale!

-Poftim?! Încerc eu să mă ridic la el însă realizasem că eram tot legată. Singura cale? Mi-ai spus că dacă îți aduc lacrimile celor 4 băieți îmi vei da drumul!

-Da. Lacrimile care aveau să te ucidă. Dar nu asta era înțelegerea. Nu-mi trebuiau și lacrimile tale în ecuație! Țipă el disperat ultima propoziție. Ai stricat totul!

-Deci lacrimile mele m-au salvat?! Spun eu copleșită de ceea ce auzeam.

-Oarecum. Se calmă el puțin și se așeză din nou pe dușumea. Pain trebuia să te ucidă! Apoi iar se ridică în picioare enervat. Îmi părea un tip cu probleme.

-Știu că e singurul care o poate face și doar în lumea aceea! Nu poți să mă ucizi, Silver!

-Știu. Zise el calm. Dar pot să îți ucid tot ce ai mai drag pe lume. Poate că după această călătorie minunată ai aflat pe cine iubești, nu?

-Să nu te atingi de el! Ai înțeles?!

-Of.. As.. Nu ziceai că tu nu poți iubi?! Uită-te acum la tine! Slabă și devorată de ceva în care ziceai că nu vei crede niciodată!

-Cine ești, Silver? De ce vrei să mă ucizi?! Și de ce doar Pain poate să o facă?!

-Gândește-te puțin: sinceritatea lui Patricio, îndrăzneala lui Richardo, aroganța lui Belus și felul lui Patrick de a te face să vezi lumea diferit. Toate astea într-o singură persoană.

-Tu l-ai creat pe Pain, nu-i așa?!

-Nu, tu l-ai creat. Cu lacrimile iubiților tăi.

-Nu e adevărat. Patrick nu apucase să plângă și totuși Pain a existat!

-Să zicem că a plâns după sinuciderea ta. Se pune 30%.

-Nu mai înțeleg nimic..

-Ai dreptate. În mintea ta acum e întuneric, știu. Și în a mea la fel. Mereu e întuneric. Te-ai întrebat vreodată de ce?

Am stat puțin pe gânduri. Poate până la urmă există destin, ceva în care nu prea cred.

-Numele meu e Darkness. Poate...

-Întocmai! Zâmbi el încântat. La fel și al meu!

-Nu se poate....

-Vrei să vezi?

Atunci își dăduse gluga jos. Sub aerul său caraghios de vrăjitor și de luptător, Silver se dovedise a fi un băiat foarte frumos, cu părul roșcat și ochii negrii. Cât îmi mai semăna!

-Bună, surioară! Zâmbi el malefic, apropiindu-se ușor de mine.

-Stai, ce?! Rămân eu șocată.

-Bineînțeles că nu îți amintești de mine! Am fost doar o umbră de când m-am născut! Iar tu ai fost fericirea părinților!

-Nu înțeleg nimic. Eu nu am frați!

-Nu ai știut că ai! E doar o diferență enormă! Înainte ca unul din noi să existe, doctorul îi spusese mamei că nu va putea să aibă copii niciodată. Speriați și triști, părinții noștri au apelat la Vrăjitoarea Întunericului care s-a oferit să îi ajute cu magie neagră. Însă era un preț.

-Bani?!

-Nu. Ea va putea face doi copii însă va trebui să îi dea ei primul născut. Așa că, după primele momente în care am apărut pe lume, am fost luat de Vrăjitoarea Întunericului. După doi ani ai apărut tu. După ce mama te-a născut, au murit amândoi uciși de un tip cu glugă neagră.

-Tipul cu glugă.. Știi cine e?!

-Nu trebuia să exiști!! Tu i-ai omorât, As! E doar vina ta! Se enervă din nou și începuse să arunce cu lucruri în mine.

-Silver, spun eu confuză și liniștită, dar tu cum ai văzut toate astea?!

-Vrăjitoarea avea un Glob Magic de Cristal în care te vedeam în fiecare zi! Zise calm după care iar începuse să țipe. Erai atât de fericită! Ca și cum nimic nu se întâmplase! Cum poți trăi cu asta?!

- Glob Magic?! Stai, unde e vrăjitoarea acum?!

-Nu am mai auzit nimic de ea de ani buni! Se așeză din nou pe dușumea și apoi iar se ridicase umblând de colo-colo de parcă se certa cu el însuși.

-Uite, încerc eu să îl calmez văzându-l că începuse să își iasă din minți. Am pornit în călătoria asta ca să aflu cine i-a ucis pe părinții noștri. Vino și tu și o vom găsi pe vrăjitoare și te vom răzbuna, promit!

-Să vin cu tine?! Începuse el să râdă amar. Să fiu din nou în umbra ta și să te las să mă conduci?! Nici o șansă!

-Vei fi tu liderul atunci! Încerc eu să las garda jos și să îl conving.

-Lider?! Eu?! Râdea el mai cu poftă și cu mai mare amărăciune. Cine mai are nevoie de argint când are o stea strălucitoare?

-Despre ce vorbești? Spun eu confuză.

-Urăști să ți se zică Astrid, toată lumea îți spune As, cu excepția lui Patricio! Te-ai întrebat vreodată de ce?

-Sincer, nu..

-Pentru că el te vede exact așa cum ești. Zise cuprins de calmitate după care iar aruncă cu ceva în mine. Mereu ai strălucit în întuneric iar eu am fost mereu în umbra ta! Se opri. Poate nu am fost nici măcar o umbră...

-Silver eu.... Nu am știut.. Dacă știam era totul diferit..

-Nu, nu era! Își ieși el din fire din nou. Ți-am zis că nu era, așa că ține-ți gura!!! Se apropie de mine cu un cuțit însă eu eram calmă pentru că știam că nu poate să mă ucidă.

-Totuși dacă ai văzut atâtea pe Glob, sunt sigură că știi cine i-a ucis pe părinții noștri! El mă privi cu ură. Haide, spune-mi!

-Dar ti-am spus deja. Criminalul e...

Și atunci ușa se deschise brusc și intră Patrick, care speriat că Silver îmi va face ceva, aruncase direct cu o săgeată în inima lui și acesta căzuse pe jos și se umplu de sânge.