În brațele morții (boyxboy)

5

Îi aranjez sacul de dormit pe podea și mă asigur că este suficient de comod și bine aranjat. Îi mai pun o pernă, întrebându-mă dacă este suficient. Voiam să fie comod, dar tot mă gândeam constant că era prea haotic.

"Nu te mai complica," surâse și intră în cameră. Îmi întorc privirea spre el, realizând că abia acum a ieșit din duș. Era bine că am fost primul care a folosit baia, deoarece Kyran a stat o veșnicie acolo. Apa încă se prelingea peste pielea sa și probabil realizând că mă holbez la el, se întoarce cu spatele la mine.

"Scuze," râd inconfortabil. "Vreau doar să mă asigur că este suficient de bine. O să ne ducem săptămâna viitoare în orașul cel mare și o să îți luăm un pat atunci. E bine?"

"Orașul cel mare?" Întreabă confuz și își șterge părul, în timp ce se asigură că prosopul din jurul taliei sale nu va cădea.

"Mda, orășelul nostru este unul destul de mic, nu prea poți cumpăra mare lucru de aici. Dar orașul vecin cu al nostru este destul de mare, are o populație de peste câteva zeci de milioane. Eu acolo am crescut."

"Și de ce nu ai rămas acolo?" Mă întreabă curios.

"Habar nu am," îi răspund sincer și mă apropii de dulap. "Uite, tocmai acum câteva zile făcusem niște cumpărături și am câteva haine nepurtate, deci le poți lua pentru tine până ne ducem în orașul vecin. Nu suntem atât de diferiți."

"Nu sunt pretențios, nu mă deranjează indiferent."

"E okay, poftim, le pun pe raftul ăsta pe ale tale." Brunetul dă pozitiv din cap, apoi eu mă ridic și mă apropii de patul meu. "Eu ies, mă duc să beau niște apă, te poți îmbrăca până atunci."

"Nu sunt rușinos, poți sta aici. Suntem același gen, nu cred că este o problemă atât de mare."

"Însă poate vrei spațiul tău privat."

"Eh, ultima mea problemă în momentul acesta. Este 5 dimineața, este întuneric, iar lumea cam este umplută de spirite care vor să ne omoare. Poate este mai bine să rămâi aici." 

Ezit puțin. "Însă tocmai ce am stat singuri și nu s-a întâmplat nimic."

"Nu știi niciodată, mai bine nu ne complicăm. Putem vorbi, dacă nu-ți este somn," zâmbește scurt, iar eu pufnesc. Nu-mi era prea sete și poate avea dreptate, ar trebui să fiu mai atent. 

Mă las să cad prin plapume și privesc tavanul, oferindu-i măcar puțin spațiu brunetului— care deși era indiferent, eu personal m-aș simți ciudat să fiu dezbrăcat singur într-o încăpere cu un străin. Nu îl știam pe Kyran de fel, dar poate acum era momentul de a o face. Măcar încredere aveam în el. Nu foarte multă, dar faptul că m-a salvat de câteva ori în doar câteva minute, spunea multe. 

"Nu-mi este somn. Nici nu prea cred că-mi va fi curând. Încă este dimineața pentru mine," îi zic bărbatului. "Cam ce oră este pentru tine acum?"

"Hmm, aproximativ 12 ziua? Am plecat în lume la ora 11, dar am stat în jur de vreo oră acolo. Nu știu cum cum stă treaba cu ora în lumea mea, dar presupun că tot pe aici se învârte precum ora în lumea aceasta."

"Oau, asta chiar sună interesant dacă te gândești. M-am gândit la șansele de ar exista mai multe lumi, însă nu am pus accent așa mult pe idee."

"Lumea este mai complicată decât te aștepți."

"Ți-ai dorit vreodată să vii în lumea noastră?" Îi pun întrebarea curios și îmi ridic palma în aer. Lumina de la lampa de pe noptieră juca frumos peste degetele mele, oferindu-le o strălucire aparte. O strălucire caldă și aurie, umbrele jucând pe peretele de alături.