În brațele morții (boyxboy)

12

Lumina se stinse brusc, camera înecându-se într-o beznă totală. Tresar și fac un pas înapoi, înghițind în sec. "Se joacă cu noi," murmură bărbatul convins și oftă zgomotos.

Se joacă sau nu, eu nu mai voiam să stau aici. Deschid ușa și poate nu chiar spre surprinderea mea, și holul era întunecat. Se pare că nu a stins lumina doar în baie, neobservând nici o sursă de lumina. Chiar și luminile de pe balustrade— care funcționau pe bază de baterii erau stinse, ceea ce îmi atrase un fior în șira spinării.

Fac un pas în față încât să ies în hol, dar în momentul în care ating podeaua, îngheț în loc. Imaginea holului din fața mea se schimbă în imaginea peretelui din baie. 

Tresar și mă întorc. "Ce a fost asta?" Șoptesc mai mult pentru mine, iar acum observ ușa închisă de la baie. Acum câteva secunde eram chiar lângă ușă și era deschisă… ce naiba. Cu pași apăsați mă apropii și încerc din nou să ies, însă același rezultat. 

Nu puteam ieși. 

"Ieși?" Pune întrebarea și mă privi confuz. Înghit în sec și mă dau mai în spate. 

"Tu primul," zâmbesc inconfortabil. Se pare că el nu văzuse asta. (Poate eram doar eu amețit…)

Îmi aruncă o privire confuză, dar nu spuse nimic. Mă simțeam ciudat. Poate încă nu eram în totalitate bine? Sărutul m-a făcut să mă simt mai bine (deși eram FOARTE jenat după el), dar mai rămăsese o urmă de slăbiciune în corp. Însă de data asta mă rezem doar la odihnă și mâncare. (Faptul că eu l-am sărutat pe Kyran, deși am avut și motive și el nu părea prea preocupat de asta, mă făcea să-mi doresc să mă ascund în pământ de rușine. De ce trebuia fix contactul intim să fie o rezolvare pentru asta??? De ce nu mergea doar o îmbrățișare?! Și de ce brunetul a ținut să mă sărute atât de apăsat??! Mă simțeam de câteva ori mai jenat decât fusesem în viața mea vreodată.)

Bărbatul se opri în fața ușii imediat, nici nu încercă să iasă și se întoarce cu o expresie debusolată spre mine. "Ce dracu… și tu?" Face semn înspre ușă. Înghit în sec și dau pozitiv din cap.

"Nu înțeleg ce se întâmplă."

"Nici eu…" pronunță cuvintele confuz și își întinde mâna în gol. "Ai telefonul cu tine?" Se întoarce brusc înspre mine.

Umblu prin buzunare și i-l întind reticent. Eram puțin debusolat de ce se întâmpla, dar la prin câte situații dubioase am trecut recent, deja nici nu mă mai întrebam. Dar dacă și Kyran este confuz, nu știu dacă era chiar un semn bun.

"Manipulează spațiul, dar nu și timpul," zice gânditor, privind prin jurul lui.

"Dacă ai explica și pe cuvintele mele…"

Ia o gură adâncă de aer. "Timpul nu este oprit în loc. Încearcă să-i suni pe prietenii tăi, spune-le să vină. Înseamnă că a manipulat spațiul, de aceea nu putem ieși din baie, dar timpul continuă să funcționeze. Nu suntem rupți de realitate. Este prima dată când întâlnesc așa ceva."

"Exact, acum mă simt mai bine," replic sarcastic și îmi mut privirea încordat. Ce ar trebui să facem acum?

Deschid telefonul și îi sun pe cei 4 pe un grup. Cât de mult o să ajute nu am habar, dar sper să o facă.

///

"Ne rămâne doar să așteptăm", murmur și mă așez pe podea. Toți erau destul de confuzi, dar au zis că o să vină. Nu am vagă de idee ce o să facă, dar sperăm că o să găsim o metodă de reușită.