În brațele morții (boyxboy)

11

Trecuse deja o săptămână. Timp suficient încât să ajung la următoarele concluzii:

1. Cred că sufletul meu este mult prea afectat, deoarece oricât de mult mă odihnesc, următoarea zi mă simt mult mai oribil. Sunt zile în care deja cred că nu, nu se poate mai oribil, însă când mă trezesc următoarea zi— realizez că m-am înșelat și da, se poate mai oribil. Nu înțeleg ce naiba am făcut greșit de am ajuns în punctul ăsta, dar în momentul acesta mai mult mă forțam singur să mănânc. Stomacului meu poate nu-i priește mâncarea, dar până acum nu mi s-a întors mâncarea niciodată pe gât (chiar dacă erau momente în care eram convins că sunt aproape), iar asta cred că era cel mai important.

2. Nu am crezut că o să văd asta vreodată, dar Kyran a început să fie mai prietenos cu Kian. (știu, știu, și eu am rămas șocat prima dată, chiar am crezut că visez) Nu credeam că o să apuc în viața mea așa moment, mai ales că ăștia doi acum câteva zile se urau de parcă viața lor depindea de asta. Dar acum recent au început ceva joc (cred? Recomandat ceva de Aileen și Zakaius, ei doi sunt cu jocurile, eu nu mă știu) iar acum când îi și vezi— se joacă toată ziua! Aproape. 

Cum naiba se pot schimba doi oameni atât de repede??

Dar mai nou mă și evită pe mine. Nu am idee ce l-a apucat, dar sunt convins cam 80% că o face în mod special. Celelalte 20% rămân în caz de poate o face întâmplător. În ultimul timp deși tot este un încăpățânat și jumătate, încearcă să-și construiască o relație decentă cu toți din jurul lui și poate, dar poate (mă gândesc eu) nu are timp acum și pentru mine.

Încă doarme cu mine în aceeași cameră, dar ori vine după ce mă culc și pleacă înainte să mă trezesc, ori fix invers: el doarme deja sau continuă să doarmă după ce mă trezesc. Ultima variantă mai rar, era o bufniță matinală.

Însă în același timp, dacă vorbeam cu el, îmi răspundea normal. Dar acum era mai diferit decât înainte. Niciodată nu începea o conversație și îmi răspundea simplu, fără nici o încercare de a continua o propoziție. 

Nu știu cum se comportă bărbatul acesta când este supărat, dar acum tind să cred că este supărat. 

PLUS CĂ NICI NU SE ȚINE DE PROMISIUNE. L-am rugat deja de vreo 3 ori să facă curățenie după el. Nu știu când pentru numele lui Dumnezeu (dacă o exista…) reușește să facă atât de multă dezordine, dar de fiecare dată când doar ies din cameră puțin și mă întorc— e un haos. Nu am puterea suficientă de a mă lupta cu el, iar corpul îmi este încă în proces de vindecare și nu prea pot face mare lucru.

Mi-a zis de câteva ori că nu înțelege ce vreau eu de la el, dar cred că o făcea pe prostul. Când intră el în cameră parcă este furtună de fiecare dată după ce mă întorc. 

Cobor scările atent și iau o gură adâncă de aer. Iarăși slăbiciunea asta. Măcar nu aveam de patrolat, aveam o scuză bună, dar în momentul acesta aș da orice doar ca să mă simt mai bine. Mă rog, în ultimul timp urmăream sfaturile lui Kyran (măcar de asta mai era bun) și mă îndopam cu ceai și ciocolată toată ziua. Astea doua ar trebui să ajute pentru suflet. Polaris cel mai mult mă ajuta. Probabil încă se simțea vinovată, deși eu nu consideram nici câtuși de puțin că ar fi ea vinovată.

Nu e de parcă ea m-a împins în spiritul ăla. Dar ea asta nu înțelegea.

"La naiba," tresare Kyran când mă vede. "Am crezut că dormi, știi ce m-am mai speriat când te-am văzut?"

"Hm, dar ce, suntem singuri acasă?"

"Daaa, mi-a zis Polaris să-ți zic că ți-a luat ciocolată. E în frigider."