În brațele morții (boyxboy)

20

Trecând pe lângă camera lui Aileen, aproape mă sperii. Era un adevărat haos. Cred că a trecut ceva tornadă pe aici, totul era întors pe dos. Hainele erau împrăștiate pe pat, pe podea. Lucrurile din noptiere erau și ele aruncate peste tot, iar multe lucruri erau dărâmate. Blonda încă era în cameră, umblând prin dulap, continuând să arunce tot pe podea.

"Ce Dumnezeule faci?" O întreb confuz, iar ea încercă să-și scoată capul din dulap, dar se lovi de ușă. Îmi abțin un râset discret, iar ea se încruntă la mine.

"Am pierdut ceva," oftă. Privirea îi joacă prin camera, dar se opri pe loc.

"Este abia 9 dimineața. Când ai mai reușit?" Îmi încrucișez brațele la piept și îmi trec privirea printre camera ei.

Ceva îmi oferea o impresie ciudată. Nu știam exact ce, dar acum că mă uitam prin camera ei, parcă primeam un aer ciudat, necunoscut. Poate era dezordinea din cameră. Aileen era o fată destul de curată, îi plăcea să-și țină ordine printre lucruri. Orice căuta probabil era un lucru important.

"N-am idee."

"Dacă vrei te ajut. Ce cauți?" Fac un pas în interior, iar ea oftă scurt, dând din umeri.

"Nu știu. Asta este și problema. Doar m-am trezit cu sentimentul puternic că am pierdut ceva."

"Pur și simplu te-ai trezit?" Îmi arcuiesc sprânceana confuz.

"Da… și nu înțeleg ce poate fi. Simt că-mi lipsește ceva. Am căutat. Am toate bijuteriile, cărțile, hainele.. nu înțeleg ce am pierdut."

"Cărți?" Chicotesc amuzat. "Nu știam că ai așa ceva."

Își ridică privirea înspre mine. "Taci. Vorbeam de cele de gătit. "

"De gătit? Te-ai apucat serios?" Râd. 

Mă privește puțin confuză, însă nu mă băgă prea mult în seamă, deoarece purcede din nou în a căuta. Aileen era ciudată. Dacă nu a pierdut nimic, nu are rost să caute. Probabil doar a visat.

"Oh, nu, nu gătesc deloc," îmi replică sarcastică, iar eu o privesc ușor cam confuz. Mai gătea câteodată, dar nu atât de des, deoarece era Polaris ceea care făcea tot. Nu prea am fost atent la ei în ultimul timp, mai ales că mă gândeam nonstop la spirit, însă poate ar trebui să încep să le ofer atenție suficientă.

"Bine, te las să faci curat și poate găsești și ce ai tu nevoie," îi răspund ușor mai retras.

Mă întorc pe vârfuri și cobor scările înspre bucătărie, însă nu asta înainte de a trage privirea înspre ușa deschisa larg (pentru un oarecare motiv) de la camera celorlalți doi bărbați. Mă așteptam să-l văd pe unul dintre ei, dar nu era nimeni. Însă era foarte, dar foarte multă dezordine. 

Mă întreb cum Zakaius a permis dezordinea asta. Bărbatul ăla era maniac la curățenie. Iar camera asta îmi oferea și ea o impresie ciudată. Parcă ceva lipsea.

Mă strâmb. 

Se vede că am dormit prea puțin. Când intru în living, prima mea țintă este Kyran. Stătea întins în fotoliu, privindu-și ecranul telefonului. Își ridică privirea spre mine, dar nu-mi oferi prea multă atenție. "Mi-ai luat cumva tricoul ăla în dungi?" Îl întreb încruntat.

Mă privește confuz. "Glumești? Știi că abia de-mi vin hainele tale. "

Mă strâmb. "Unde naiba a dispărut? Era preferatul meu," mă strâmb și mă arunc în fotoliu lângă el. Bărbatul dă indiferent din umeri și continuă să gliseze prin telefon. Păcat, l-am căutat peste tot și nu-l găsesc, iar mie chiar-mi plăcea.