În brațele morții (boyxboy)

24

"N-a fost o glumă de prost gust, nu? Cine e Zakaius?" Întreabă Aileen în momentul în care așez toate cumpărăturile pe masă. Privirea mea o întâlnește pe a sa și ezit puțin. 

"Ce ai în vedere?" Încerc să mă prefac surprins de întrebare, deși mă așteptam la ea de câteva zile deja. Aileen era o fată deșteaptă, se prindea prea repede atunci când ceva era suspicios.

Mai exact de la întâlnirea cu sufletele moarte de pe drum. Asta mi-a zis Kyran, cel puțin, ce sunt. Că prima dată le întâlnește, dar a mai auzit de ele. Nu sunt un fenomen atât de rar. Ceva suflete a unor oameni inteligenți care au înțeles că nu doar violența este o sursă de durere. Uneori și adevărul poate fi.

Ele sunt genul de spirite care le-au spus oamenilor despre lumea morților și despre iad și rai. Despre cum au apărut și ce fel de scopuri au. Tot ele au pus arme în mâinile omenirii, dar asta doar pentru că au știut că fie și cu arme, omenirea nu are șanse. Sunt foarte rar de întâlnit, însă când o faci, trebuie să fii pregătit. Niciodată nu mint și totuși, spun cuvinte pe care ai prefera să nu le auzi.

"Și tu și Kyran ați adus vorba de un oarecare Zakaius, dar după ați spus că este o glumă… până și spiritele au adus vorba de el. Cine dracu este?" Insistă blonda, lovind cu palmele în masă.

Mă opresc din a mai aranja produsele, rămânând ușor cu privirea blocată asupra borcanului de gem din mâna mea. Încercam să găsesc o minciună pe moment, dar nici un cuvânt nu-mi părăsea buzele. Și știam că nu puteam spune adevărul— mi-a explicat Kyran de toată faza cu balanța, deci doar un cuvânt greșit și stricam tot pe aici. Nu voiam eu să fac asta.
 
Dar ea era prietena mea cea mai bună. Mă simțeam atât de oribil să o mint.

"Își bat joc spiritele de noi. Chiar îți spun că era o glumă, eu cu Kyran am văzut asta într-un film," râd încordat, iar ea pufnește.

"Exact, exact, te cred. Spune-mi cine este. Tu nu înțelegi cum mă simt."

Exact, nu înțeleg.  Știu că Zakaius era cel mai bun prieten al tău, iar faptul că el nu exista în lumea aceasta… probabil nu este nimic care să înlocuiască acel gol. Nu știu cum te simți, dar chiar nu vreau să îți spun asta. Nici nu știu cum să o fac.

"Aileen, doar exagerezi," îi spun simplu și îi evit privirea.

"Nu o fac. Știu ce am auzit, iar spiritul ăla este presupus să spună doar adevărul. Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi și tu adevărul, Renee," îngână frustrată și își încleștă degetele în pumn.

"Nu pot," îi răspund onest, iar ea ezită.

"Ce? De ce? Cine e?" Se încruntă.

"N-am idee cine e în lumea asta, asta e și problema."

Încearcă să spună ceva, dar este întreruptă de intrarea lui Kian în bucătărie, care aruncă un dosar pe masă, fix în fața noastră. Atenția ne este rapid câștigată de orice avea de zis bărbatul. Mai mult din ușurare că nu mai eram nevoit să țin conversația asta ciudată.

"Cât timp voi doi vă certați aici, trei fete au murit înecate într-un râu. Și cel mai grav este că moartea lor nu a fost întâmplătoare, este un spirit băgat în toată această treabă." Încerca să-și mențină o postură serioasă, dar părea și el afectat de cuvintele pe care le spunea. Acest lucru mă speria și mai tare. Să ajungem în punctul în care spiritele nu doar de noi se leagă, dar deja și de ceilalți oameni.

Drace.

"Poftim?" Întreb confuz, iar eu cu blonda împreună începem să răsfoim paginile.

"Proprietara, care era mama uneia dintre cele 3 fete, a menționat că era ceva ciudat. Fetele încercau să iasă de sub apă, dar era de parcă însuși apa nu le dădea voie. Nu știu dacă spune adevărul sau dacă este încă îndurerată, însă având în vedere tot ce s-a întâmplat până acum," luă o pauză și răsuflă lung, "tindem să credem că este adevărul."