În brațele morții (boyxboy)

3

"Suntem în siguranță cred… ai luat arma?" Îmi pune întrebarea, iar eu înghit în sec reticent. Îl privesc ușor confuz pe bărbatul din fața mea. Nu am fost vreodată mai confuz în viața mea decât în momentul acesta.

Avea niște caracteristici proeminente, linia maxilarului fiind bine definită. Părul îi era brunet, era un haos, dar îi acoperea fruntea, în timp ce privirea concentrată urmărea împrejurările camerei în care am intrat. Mă examină și pe mine cu privirea, nu spuse nimic, ochii săi gri făcându-mă să am impresia că îmi pătrundeau în chiar și cel mai ascuns colț al sufletului meu.

"De unde știi de armă?" Îl întreb ușor neconvins. Deși putuse cu ușurință să o vadă atunci când o ridicasem înspre creatură — cred totuși că nu a avut chiar timp suficient încât să o observe. El surâse.

"Nu sunt orb, dragule. Știam unde este arma, dar a dispărut și tu pe lângă mine ești cam singurul de aici. Creaturile alea nu o pot atinge. Acum dacă nu te superi, poți să mi-o dai puțin?"

"Stai calm", îmi îndes mai bine arma în buzunarul hainei. "Nu te cunosc, de ce ar trebui să am încredere brusc în tine? Prima dată trebuie să aflu ce cauți tu aici… ce caut eu aici."

Oftează lung.

"Suntem cam în aceeași situație și nu sunt convins că avem atât de mult timp încât să ne facem probleme reciproc," sprânceana i se arcuiește. "Nu am habar cum să-ți spun unde ești, dar iată că ești aici."

Îl privesc confuz. 

"Ce naiba," murmur mai buimac. "Ce se întâmplă?"

Brunetul mă privi amuzat și își întinde degetele spre fruntea mea, pufnind nemulțumit. "La dracu, deja ești slăbit. A reușit să îți distrugă sufletul puțin."

Îmi întredeschid buzele să spun ceva, dar doar mă feresc de atingerea sa. Era pentru prima dată când vedeam bărbatul acesta în viața și chiar dacă totul striga din mine să fug și să-l las baltă— după toată situația din afara ușii, nu cred că mă descurcam. Plus că bărbatul părea să cunoască mai multe decât cunosc eu.

În următorul moment el mă sărută apăsat fără nici un anunț. Îi simt buzele fierbinți peste ale mele, dar nu stau să mă gândesc la acest lucru prea mult. Îl împing cât pot de rapid de lângă mine, el dându-și ochii peste cap.

"CE DRACU!"

"Calmează-te, ultimul lucru pe care mi-l doresc este să vină dracu încoace. Ești slăbit, singura metodă de a îți întregi sufletul este contactul intim. Tu chiar nu știi nimic?" Mă întreabă revoltat.

"De unde pizda mă-sii să știu așa ceva? Ce aiureli mai sunt și astea!"

Bărbatul lăsă un oftat lung să-i părăsească buzele, lăsându-și capul pe spate. 

"Mă cheamă Kyran. Pe tine cum?" Îmi evită complet crizele, parcă încercând să schimbe tema conversației. Cu mine nu funcționa asta, omul acesta îmi era mult prea dubios încât să mă pun pur și simplu cu el fără nici un motiv.

"Unde sunt, Kyran?" Îi evit complet întrebarea, punând accent pe numele său. Era un nume ciudat, pentru prima dată îl auzeam, dar cine eram eu sa comentez așa ceva.

Mă privi ușor nesigur și aruncă o privire în spatele meu, întorcându-și atenția înspre mine înapoi.

"O să-ți explic cât de scurt pot. Nu avem mai mult timp, dar dacă ieșim de aici, îți promit că-ți răspund la orice întrebare vrei. Prima dată— te simți mai bine? Nu lăsa creatura nici mort să te manipuleze. Orice faci, indiferent de cum te simți, fugi până nu mai poți."