În brațele morții (boyxboy)

21

"Nu înțeleg," îngân, încercând să țin pasul după el.

"Ascultă, chiar sună logic. Eu mă întrebam cum de a dispărut spiritul fără nici o urmă, deoarece atât de multă energie negativă să fugă— este practic imposibil. Mai ales pentru un spirit chiar nu atât de periculos. Pur și simplu spiritul ne-a trimis într-o lume diferită."

"Poftim?" Mă holbez la el perplex. 

Bărbatul mă privi scurt și luă o gură adâncă de aer înainte de a răspunde. "Există două lumi principale, din câte știm noi momentan. Lumea mea și lumea voastră. Lumile principale nu prea au legătură, doar legătura dintre moarte și viață, dar aici se rezumă totul. Însă fiecare lume, are mai multe versiuni. Mai precis, un număr infinit de versiuni."

"Cred că am mai citit ceva despre asta. Câte o versiune pentru fiecare alegere posibilă? Având în vedere că alegerile pot fi infinite și neprevăzute, există versiuni diferite a fiecărei lumi, nu?" Încerc și eu să înțeleg la ce se referă.

După ce ne îndepărtăm suficient de cabană, însă suficient de aproape de oraș, ne oprim, iar bărbatul se așază gânditor pe una dintre bănci. Mă apropii și eu de el. 

"Ceva de genul. Numai că în comparație cu lumile principale, versiunile au o conexiune foarte strânsă între ele, fiind cu mult mai ușor să călătorești printre ele. Chiar și dacă nu te pricepi în coordonarea energiei fie negativă sau pozitivă."

"De ce universul este atât de complicat…" murmur mai mult pentru mine și îmi rezem bărbia în palmă. Mă mira mai mult că eu chiar înțelegeam la ce se referă brunetul. Atât de bine înțelegeam, încât chiar îmi era frică. 

Nu mai eram în lumea noastră. De acest lucru putem fi siguri.

"Singura mea variantă este că spiritul ne-a trimis în altă lume, deoarece în lumea aceasta, el nu se afla în acea casă. Eram pe cale să-l distrugem și el știa asta. Acum trebuie să înțelegem ce legătură are acest fapt cu dispariția lui Zakaius."

"Dacă suntem în alt univers, ar putea fi absolut orice. Poate în lumea aceasta Zakaius nu a vrut să devină polițist sau poate nu a vrut să vină la cabană. Sau poate chiar a murit de mic. Numărul de variante este infinit."

"Exact, însă el are o legătură directă sau indirectă cu spiritul. Trebuie să ne gândim la fiecare detaliu," afirmă el după câteva secunde și aruncă o privire în gol. Încerc și eu să mă gândesc.

"Dezordinea din camera lui Kian. Eu chiar m-am întrebat inițial cum de Zakaius a permis așa ceva. Am rămas puțin uimit, acum se explică însă. Zakaius pur și simplu... nu există, nu mai are cine să-l bată la cap pe Kian."

Cuvintele acestea se simțeau adânc în suflet.

"Apoi faptul că Aileen gătea. Ei doi erau împreună obsedați de jocuri. Ori nu mai are același interes, ori încă nu a descoperit jocurile. Orice este, decizia ei are legătură cu prezența lui Zakaius în viața noastră."

Mi se aprinde și mie beculețul. "Tricoul meu! Eu îl luasem împreună cu Polaris când fusesem împreună pentru a cumpăra un cadou de ziua lui Zakaius! Acum se explică de ce nu-l găsesc."

"Și dădeai vina pe mine," surâde prefăcându-se vinovat. Pufnesc amuzat.

"Drace, și ce trebuie să facem ca să ne întoarcem înapoi?" Pun întrebarea îngrijorat după câteva secunde.

"Să distrugem sufletul. Altă metodă nu cred că există," îmi răspunde onest și se ridică. Privirea îmi fuge înspre el, iar eu înghit în sec. 

Las răcoarea vântului să-mi lovească ușor obrajii. "Presupun," Îl urmăresc gânditor. "Ce vrei să facem acum?"

"Am o teorie," îngână cuvintele.

"Ar fi perfect să o aud și eu," îi răspund curios. Îmi scufund palmele în buzunarele de la pantaloni, dar nu îmi mut privirea dinspre el. Mergea cu pași rapizi înspre oraș, astfel că încercam și eu să-l prind din urmă.

Nu știu despre ce era teoria sa, dar mereu când avea câte o idee, funcționa. Aveam încredere deja suficientă în el, indiferent de cât de scoasă din sărite putea fi ideea sa. Deși simțeam un fior de spaimă pe șira spinării. 

"M-am gândit. Ții minte cum am ajuns în casă la miezul nopții?" Întreabă de parcă nu era deja evident răspunsul. Îmi dau drept rezultat ochii peste cap și îi arunc o privire confuză în schimb.

"Moartea fetiței."

"Bingo. Însă dacă spiritul ne-a trimis în lumea aceasta, înseamnă că el nu era în casă. De ce nu era în casă? Pentru că," face o pauză scurtă, "crima nu a mai avut loc. Încerc să-mi dau seama care este legătura dintre Zakaius și crimă."

"Adică fata încă trăiește???"

"Asta vreau să aflu."

Mă opresc ușor în loc. "Nu. Nu. Nu. Zakaius nu are nici o vină cu moartea fetei." 

El oftează. "Nici nu am spus asta. Ar putea fi efectul fluture."

"Ce e asta?"

"Zakaius mi-a spus că îi place să se mai joace împreună cu copii. Nu uita că fata a murit deoarece se juca de-a v-ați ascunselea. Cel mai probabil Zakaius a fost cel care le-a arătat jocul sau poate el a fost cel care i-a făcut să creadă că jocul este unul amuzant, știi? Cel puțin eu asta-mi imaginez. Nu este vina lui prin mod direct."

"Iar deoarece Zakaius acum nu mai există, nu are cine le arăta jocul, iar ea nu a mai murit." Spun cuvintele pierdut. 

Bărbatul dă pozitiv din cap, iar apoi se opri brusc. Aproape mă lovesc de el, dar îmi ridic privirea la timp. Recunosc casa. Imaginea nopții blestemate încă îmi era împregnată pe retina ochilor. Nu era locul crimei, însă aici am văzut mai mulți oameni devastați într-o noapte, decât văzusem într-o viață până acum. Locul în care am văzut-o pe femeie cum răcnea și plângea din toți plămânii. În care am văzut fratele fetiței confuz de ce ea nu mai era aici. În care am văzut atât de mulți oameni care nici măcar nu o știau, dar cărora le era și lor frică.

Nu voi uita noaptea aceasta prea curând. 

Dacă ascultam atent, cred că încă îi mai auzeam plânsetul. Atât de mult mă afectase.

Iar când o văd pe fetiță, a cărei imagine o țineam minte doar în balta propriului sânge, atât de vie și jucăușă chiar în fața ochilor mei, inima mi se strânge puternic în piept. 

"Ai avut dreptate," șoptesc.

"Drace, ne-a trimis într-o versiune îndepărtată a lumii noastre curente. Conexiunea este mai slabă aici," răspunde mai mult pentru sine.

Îmi întorc repede bărbia spre el, nepăsându-mi de ce a spus.. "Kyran, am o întrebare. De ce toți au simțit că au pierdut ceva azi?"

El nu se uită la mine, dar îmi răspunse "Energia noastră este amestecată cu cea a lui Zakaius. Ei au simțit că l-au pierdut pe Zakaius, deși ei nici măcar nu-l cunosc. Noi îl cunoaștem, de aceea nu am simțit asta." Iar cu răspunsul ăsta, eu încep să tac.