În brațele morții (boyxboy)

19

"Poftim," îmi așază ceașca de ceai pe noptieră. "Acum să mai răcești, este ultimul lucru care ne mai trebuiește," oftează lung și își coboară privirea înspre mine. Tușisem doar de două ori pe drum, asta l-a băgat în sperieți. A zis că echipa noastră are nevoie de toți cât se poate de sănătoși, mai ales cu atât de multe spirite libere și periculoase.

Nu sunt o persoană friguroasă, iar din cauza asta am uitat că pot răci repede. "Merci," îi răspund simplu și mă întind în pat. Brunetul se așeză pe margine și mă privi atent. "Agh, Kyran, îmi pare rău. Am riscat atât de multe ca în urmă să nu obținem nimic. Spiritul este în continuare liber."

Pufni. "Să pierzi nu e atât de greu, Renee. Și încă mai avem șanse. Știi câte spirite am pierdut din ochi când eram în cealaltă lume?"

"Asta nu schimbă faptul că mă simt vinovat," îngân.

Îl aud cum oftează exasperat. "Iar începi? Oamenii mai fac greșeli, este complet normal."

"Dar nu din cauza ta am pierdut un spirit periculos!" Mă încrunt. 

Își arcuiește sprânceana. "Pariezi?" Pune întrebarea amuzat. "Știi încă câți am scăpat? Mai ales în primii ani în care m-am înregistrat ca soldat, atât de dificil a fost. Odată nici nu aveam habar că trebuie să distrug talismanul. Halal," zâmbi scurt, iar eu pufnesc.

"Eh, câțiva ani. Deja exagerezi. Te adaptezi la o situație mai repede decât oricine."

"Tu exagerezi. Depinde de situație. Eram speriat. Pentru mine era nou. Iar dacă te face să te simți mai bine, atunci nu zicem la nimeni unde am fost." Îmi ridic privirea spre el și dau din umeri.

Nu era vorba că-mi era rușine (deși era mai bine chiar să nu le spunem), dar chiar mă simțeam vinovat. Din spusele lui Kyran chiar era un suflet periculos, dacă l-am lăsat așa liber prin lume, nu-mi imaginez ce ar putea face. Dacă moare iarăși cineva din cauza spiritului ăsta-

El se trânti în pat lângă mine și îmi apucă palma strâns. "Nu te mai gândi la asta. Sunt 8 miliarde de oameni pe planeta asta, dacă moare cineva nu o să ne afecteze cu absolut nimic. Se nasc oameni noi în fiecare zi."

Îmi întorc fața înspre el și las un oftat lung să-mi părăsească buzele. "Înțeleg, Kyran, că poate nu faci parte din lumea asta, dar nu înseamnă că oamenii sunt neimportanți aici."

"Nu contează din ce lume."

"Pe alți oameni îi doare. Dacă pentru noi nu are importanță, nu înseamnă că pentru alții nu are. Iar treaba mea este să salvez oamenii, nu-mi place să știu că au probleme. În special dacă este din vina mea." Îi răspund și îmi lipesc brațul de frunte.

Urmează o pauză scurt, timp în care îi simțeam palma fierbinte peste a mea. Simțeam un gol în stomac ciudat. Mă simțeam atât de prost că din vina mea nu am reușit să distrugem spiritul. 

"Ești prea bun, Renee," începe să râdă. "Știi ce se întâmplă după moarte, nu văd moartea atât de înfricoșătoare."

"Dar nu toți știu." Îi răspund și mă întorc pe stomac, scufunzându-mi fața în pernă. "Spiritele astea mă enervează. Nu apreciam suficient viața pe care o aveam înainte."

"Fără mine?" Se apropie mai mult de mine. Îmi întorc privirea spre el și surâd amuzat. 

Nu trecuse chiar atât de mult timp de când a început acest haos în lume, însă uitasem complet că înainte de asta Kyran pur și simplu nu exista în lumea asta. Devenisem atât de apropiați și trecusem prin atât de multe lucruri împreună, încât parcă aveam impresia că ne cunoșteam de o viață. Avea o personalitate interesantă. Și un zâmbet molipsitor. (Și arăta și bine, doar nu degeaba aproape m-am culcat cu el, dar nu-mi place să recunosc asta direct)

"Ahhh, Kyran, fără tine lumea era atât de bună," îmi bat joc de el și îmi întorc privirea în direcția opusă.

"Dar ție nu-ți place ca lumea să fie atât de bună, nu?" Întreabă amuzat, apropiindu-se și mai mult de mine. Atât de aproape, încât respirația sa îmi lovea lobul urechii. Jenat, îmi ascund fața în pernă.

Încercând să își bată joc de mine, își trece buricele degetelor peste pielea gâtului, iar eu tresar. Bărbatul chicoti. Era atât de aproape de mine. Nu știam dacă o face în mod special sau dacă voia doar să se prostească. Cred că sângele mi se urca în obraji ușor.

"Nu mă gâdili, idiotule," mă plâng, iar bărbatul își întinde palma înspre a mea. Încerc să mi-o trag înapoi, dar mi-o prinde înainte să reușesc. Îi simțeam prezența de-asupra mea, dar stomacul meu era lipit de pat, astfel că nu puteam vedea prea bine. 

Era ciudat.

"Dar sincer, Renee, cum sunt?" Întreabă gânditor, iar eu mă ridic pe o parte. Încă stăteam cu spatele la el, astfel că se lipește singur de spatele meu. Patul era suficient de mare încât să încapă singur, dar parcă era un copil. Noaptea nu era atât de lipicios, deși dormea și atunci mai aproape de mine decât cum dorm oamenii normal.

"Ca un motan. Îți place căldura de te tot lipești de mine?" Râd.

"Nu. Îmi place de tine doar," murmură și luă o pauză. "Ești unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, iar asta mă uimește și pe mine."

Incontrolabil zâmbesc, deși încerc să-l ascund. Mai am prieteni și am mai auzit cuvintele acestea, dar cumva pe buzele sale au sunat diferit. Era genul ăla de cuvinte care odată ce-ți intră în suflet, se cuibăresc acolo. Și poate era vorba de atmosferă sau situație. Poate era vorba de faptul că acum corpurile noastre erau atât de apropiate. Poate era vorba de palma sa fierbinte din a mea. Habar nu am. Poate era vorba chiar de el.

Dar îmi făceau stomacul să se strângă. 

"Ai încredere acum în mine?" Surâd amuzat și mă întorc înspre el. Poate nu era cea mai înțeleaptă decizie, deoarece distanța dintre noi era atât de mică.

Kyran a spus că este genul de om care se deschide greu și are la fel de greu încredere în oameni. Nu m-aș mira să aflu că acesta era motivul de ce nu era apropiat de nimeni în mod special în lumea sa. Dar, deși chiar dacă nu era o calitate chiar de lăudat, mi-e mi plăcea așa cum era el. Uneori mai secretos, alteori mai direct. Nici nu știai la ce să te aștepți.

"Ești probabil singura persoană în care am încrederea, îmi răspunde, iar privirile noastre se încrucișează. Înghit în sec, însă mă ridic în fund repede.

"O să te sufoc cu o pernă noaptea încât să știi că te-ai înșelat," îi răspund amuzat, iar colțurile gurii i se ridică ușor.

"Te aștept atunci."