În brațele morții (boyxboy)

35

"Ai pierdut foarte multă energie," zise Kyran în momentul în care mă prăbușesc în pat. Râd încordat și încerc să mă ridic în capul oaselor, dar fără succes. Mă simțeam prea zdruncinat de tot ce s-a întâmplat. Locul în care buzele Zeului mi-au ajuns fruntea—acum ardea. Îmi simțeam inima încă cum bate puternic. 

Îmi întind palmele spre el și el se apropie de mine cu pași apăsați. Surâd în momentul în care el îmi strânse palma în a sa și iau o gură adâncă de aer. Mă ridic în fund și fără să stau prea mult pe gânduri, îi trag bărbia spre mine, zdrobindu-mi flămând buzele de ale sale. Rânjește peste buzele mele și adânci sărutul. Atingerile sale mă făceau să uit de ce s-a întâmplat mai devreme.

"Acum nu mai sunt slăbit, vezi. Mă crezi?" Îl întreb cu glasul răgușit și îl privesc direct în ochi în momentul în care ne despărțim buzele.

"Ce să cred?" 

"Că m-am întâlnit cu Zeul Morții. A fost… atât de ciudat."

Mă simțeam în continuare copleșit și încercam să îmi aduc aminte scena din casă, înainte ca totul să devină negru, dar mi se părea atât de ireală. Precum un vis. Deși fiorii atingerii sale se simțeau în continuare pe piele. Nu mă atinsese precum celălalt spirit din pădure. Atingerea sa era cu mult mai diferită.

Brunetul ezită înainte de a răspunde, cântărindu-și gândurile. Se ridică de lângă mine și își croi drum până la sticla cu apă așezată pe masă. Își turnă un pahar și fără să își rupă privirea de pe mine, îmi răspunse. "Eu te cred, Renee. Dar nu m-am întâlnit niciodată cu el, nu știu dacă a fost el sau poate… o entitate."

"Nu era o entitate," îmi ridic privirea. "Era cu mult mai înfricoșător."

"Dacă simți asta, am încredere. Nu știu ce să zic de sărut. O să fiu gelos," râde și sorbi o gură din apă.

Mă strâmb la el. "A fost înfricoșător, nu trebuie să fii."

Își arcuiește sprâncenele și își drege limba peste buze. Îi întâlnesc privirea, iar el așeză paharul deja gol pe masă. "Ții minte când ai crezut că eu sunt diavolul? Dacă chiar aș fi? M-aș simți extrem de rănit pentru cuvintele tale," exageră pe un ton dramatic și își lipi mâna de frunte. Pufnesc amuzat și mă întind după o pernă—pe care o arunc în el. El o prinse înainte să îl lovească, iar eu mă strâmb la el.

"Mai taci, era totul nou pentru mine atunci."

"Păi acum," zise în timp ce micșora distanța dintre noi doi. "Nu mai crezi asta despre mine?"

"Ești un drac, Kyran, de asta sunt convins. Doar un drac ar fi în stare să-mi calce pe nervi cum o faci tu."

Un zâmbet i se arcuiește ștrengărește pe buze, iar eu îl lovesc la mișto în perna din brațe cu pumnu, iar el se prefăcu răpus, căzând în cel mai dramatic mod la podea. Surâd și îmi așez piciorul pe fața sa, privindu-l satisfăcut.

"Acum sunt regele tău, te-am dominat și înfrânt. Trebuie să-mi asculți poruncile," râd malefic. Rânjetul de pe buzele lui Kyran se rotunji, iar bărbatul își ridică degetele peste piciorul meu. Îi simțeam materialul mănușilor strecurându-se sub materialul pantalonilor mei, gâdilându-mă. Încep a râde, dar nu-mi mișc piciorul, iar el se folosi de momentul acesta pentru a își trece limba peste talpa piciorul meu. 

Obrajii mei capătă o nuanță roșie, dar nu pentru mult timp, deoarece în cameră intră Aileen. Se oprește brusc în loc,  eu îmi retrag repede piciorul de le Kyran, iar el se adună de pe podea. Asta s-a întâmplat mult prea repede, nu a venit deloc în momentul potrivit în cameră. Privirea ei se muta ba de la mine, ba la bărbat, de parcă încerca să înțeleagă peste ce a dat. Mă simțeam atât de ciudat. De parcă eram un copil prins cum făcea ceva ce nu ar trebui.