Prețul fericirii

33

...
Ne indreptam catre terasa Prize, in care ajungem in mai putin de zece minute. Laur se da primul jos, asteptandu-ma in spatele masinii.

-Cum ai lovit-o atat de rau?
-Nu am lovit-o eu.
-James!

Inaintam in interiorul restaurantului si ne comandam fiecare cate ceva de baut, eu aleg o cafea cat se poate de tare, vrand sa ma trezesc din toata prostia in care am intrat, dar nu prea cred ca, cafeaua are acest efect, iar Laur un ceai:

-Deci, ai de gand sa-mi spui ce s-a intamplat?
-Da! Am intrat intr-o prostie Laur. M-am alaturat lui Sebastian intr-o cursa.
-Cursa?
-Am transportat dro...
-Vorbeste mai incet in primul rand, iar in al doilea, de ce ai facut asa ceva? Esti nebun, adauga intr-un final trecându-si mana peste fata nervos.
-M-a pacalit Laur si a trebuit sa scap de ei.
-Asta ti-au cerut in schimbul la ce?
-In schimbul unui certificat medico legal.
-James ce nu stiu?
-Ca m-am batut cu Sebastian si ei au inregistrat asta. Eu am sarit sa dau primul cu pumnul si l-am sifonat putin. El m-a injunghiat, insa eu nu am luat nici o masura pentru asta!
-Mai intreb o data, eu de ce nu stiu despre  asta?
-Fiindca stim doar noi si...
-Si mai cine?
-Julia, ea m-a ingrijit.
-Doamne, esti nebun complet. Cum ai implicat fata in asta? Si care a fost motivul bataii? Postul de căpitan al echipei de fotbal?
-Nu... a trebuit sa plateasca pentru toate lucrurile rele facute Juliei, cat si altora.
-De ce vrei sa faci tu mereu dreptate? Asa ai facut si cu Lucas si era sa ajungi in inchisoare daca nu il gaseai pe Paul, sa te ajute la proces.
-Sa nu mai deschidem subiectul ala!
-De ce James? Din cauza aia, ne-am mutat din Chicago. Vrei sa pleci si din New York?
-Evident ca nu!
-Atunci nu imi mai ascunde lucruri, nu mai face prostii si spune-mi ce s-a intamplat mai repede.

Ii povestesc cele intamplate pana in momentul actual si cum era de asteptat, Laur a tras concluzia ca vom deveni criminali, daca barbatul acela isi v-a pierde viata. Incerc sa-l calmez si in doar cateva zeci de minute in care nu am vrut sa atragem atentia, tonul vocii lui Laur, a luat privirea tuturor celor care intrau in restaurant:

-As vrea sa te intelg, jur ca as vrea, dar nu pot James!

Imi trec palmele peste fata si imi doresc ca totul sa se termine cu bine. Stam si contemplam la cele discutate si tresar cand  o palma ma bate pe spate. De cand am obiceiul asta?

-Sebastian, ce faci aici?
-Trebuie sa vorbim!
-Eu cred ca deja ati petrecut prea mult timp impreuna, intervine Laur.
-Eu zic sa nu te bagi Smith!
-Tu cine esti sa te bagi, se agita baiatul ridicandu-se de pe scaun, intimidandu-l imediat pe Ayan cu inaltimea lui.
-Opreste-te, striga Sebastian la Ayan.
-Exact, ai grija de animalutul tau de companie.

Ma uit la Laur si este agitat, ma priveste si el inapoi si imi face semn sa plecam.

-Trebuie sa vorbesc cu Sebastian, du-te la masina daca vrei, vin imediat.
-Nu te mai las singur!
-Nici nu trebuie, noi mergeam tot in directia aia, il anunta Sebastian.
-Spune aici care e problema atunci, i-ai facut destule deja.
-Nu stiu despre ce vorbesti Laur!
-Ati omorat un om, la naiba, aproape ridic tonul ingrijorator de tare.
-Despre asta... vor niste prieteni sa vorbeadca cu tine.
-Nu ma mai amesteca, tip la el.
-Dar ce ai devenit asa de irascibil?
-Vrei sa iti mai zic o data motivul?
-Uite Lange, eu nu am fost acolo, asa ca nu stiu ce s-a intamplat, doar din ce mi-au zis prietenii mei.
-Bine atunci, sa le spunem asta si celorlati.

Iesim din restaurant si imediat ne intalnim si cu Eric la iesire. La cererea lui Sebastian, intram toti in masina si ne indreptam catre spatele restaurantului, un loc ferit de privirile curiosilor. Acolo ne asteptau trei barbati, dintre care doi erau cei de aseara. Ne dam jos din masina si ne apropiem unii de altii.