Prețul fericirii

40

~Julia~
-Haide Madalina! O sa pierdem avionul!
-Imediat.
-Asta spui de un sfert de ora.
-Gata, gata, acum sunt gata!

Am decis sa ne intoarcem in New York si cu siguranta voi ajunge mai ravasita decat am plecat. Am venit in Chicago fiind sigura ca James va pleca departe si nu o sa ne mai vedem vreodata si ma intorc total confuza. Poate asa mi-a fost norocul sa dau de el aici, pana la urma Chicago este orasul in care a crescut, unde are o parte din viata lui, mama lui. Insa sunt unele lucruri pe care nu le deslusesc. Cand voi ajunge acasa, am in plan sa trec cateva ore pe la tata, dupa care sa raman la Madalina pentru urmatoarele doua zile. Vreau sa inteleg cateva lucruri, dar am nevoie de liniste si... de Madalina care ma poate ajuta sa deslusesc niste lucruri.

-Si te-ai gandit ce vrei sa faci cand vom ajunge acasa, doar va fi....
-Madalina nu vreau sa vorbesc despre asta. Ti-am zis, voi sta la tine daca tot esti de acord si atat.
-Bine, dar ma gandeam...
-Te rog Mada, doar doua zile iti cer, doua zile de liniste.
-Sigur, dar eu aveam alte planuri.
-Vom vedea atunci, daca insisti.
-Deci te mai gandesti?
-Sigur!
-Te iubesc, adauga si ma ia strans in brate. Acum hai sa mergem, doar nu vrei sa pierdem avionul, adauga razand.

14:35
Zborul a fost unul usor, dupa cateva ore am ajuns acasa toti trei: eu, Madalina si Laur. Fiindca domnul Miller nu a renuntat la colaborarile cu el, baiatul a trebuit sa se intoarca, ajutandu-l in continuare in afaceri.
Dupa ce ne-am despartit in fata portii mele, am intrat impreuna cu tata ce ne-a intampinat mai devreme pe toti, in casa:

-Chiar mi-ai lipsit adauga ținându-ma strans in brate.
-Si tu mie! Dar nu te bucura prea tare, in seara asta din nou plec.
-Poftim?
-Voi sta doua zile la Madalina.
-Dar maine...
-Tata, am decis deja.
-Daca asta iti doresti.
-Da, mulțumesc!

Ce usor a cedat tata, cred ca si-a dat seama cat de mult imi doresc sa primesc liniste. Pana la urma va fi o zi, ca oricare alta. Toate onomasticile duc in acelasi loc: eu, Madalina, o punga de popcorn si un film bun. Ce ar deosebi ziua de maine de celelalte? Doar o cifra schimbata la numarul de ani. La varsta de 18 ani, in Europa devii adult, in State inca esti minor, totusi ai si tu alte privilegii, esti privit altfel. In fata tatei in ultimul an si jumatate mi-am demonstrat maturitatea si o data cu ea mi-am castigat libertatea. In mare parte pot sa fac tot ce vreau si ma bucur ca drumul asta ne ajuta astfel pe amandoi.

Urc in dormitor si dupa ce despachetez si impachetez la loc un alt bagaj mai mic, un mesaj din partea Madalinei ma face sa-mi schimb dispozitia.
"Mergem la mall"
Ultimul cuvant mi-a fost de ajuns sa scot pe gura un oftat adanc. Totusi... când am plecat din New York am facut o curatenie generala printre haine. As avea nevoie de unele noi, deci accept propunerea sa.

17:15
Dupa ce ne-am despartit prin mall, eu pentru a-mi cauta haine normale, iar Madalina dupa nu stiu ce rochie pe care a gasit-o pe un site, ne intalnim in mijlocul mallului:

-Trebuie sa vii cu mine acum!
-Nu, nu trebuie! Stiu ce incerci sa faci.
-Te roog, doar o probezi.
-Mădălina!
-Te rog!
...

Asa cum era de asteptat am cumparat rochia, la insistentele Madalinei, ce era pusa sa mi-o cumpere cu orice pret.

-Am crezut ca in plan era o "seara intre fete", pentru ce am nevoie de asta, adaug si ii fac semn catre rochia ce acum era intr-o punguta rosie.
-Spune-mi ca nu este frumoasa!

Nu era vorba nici pe departe de asta, insa stiam ca achiziționând-o ma va obliga sa o port cat de curand. Si cum ziua mea se apropia, voia sa ma scoata din casa imbracata asa: coafura, machiaj, tocuri si rochia neagra.

-Ce plănuiești?
-Vei vedea maine si ca sa nu imi spui ca te-am mintit... "seara între fete" o facem astazi.
-Madalina!

10:55
Dupa ce m-am trezit inconjurata de flori, caci asa a inceput dimineata mea... cu tata, Laur si Madalina cantandu-mi la multi ani, am mers toti trei in bucatarie, unde un tort superb ma astepta.