Prețul fericirii

29

~Julia~
21:21

Il urmăresc pret de cateva secunda pe James, indreptandu-se catre aleea din fata de unde presupun ca mai iese odata la plimbare cu motocicleta, zgomotul pe care il lasa in urma fiind evident. As fi vrut sa incheiem acest subiect si relatia noastra, care nu a durat prea mult, insa in schimb sentimentele pe care le-am trait au fost indense si atat de dorite. Mi-am dorit sa fiu a lui si mi-am dorit ca o poveste ce a inceput atat de prost, ca a noastra, sa se termine frumos. Nu am fost constienta ceva timp de sentimentele mele pentru James si nici de ceea ce simtea el pentru mine. Nu am crezut ca James Lange ma poate vedea mai mult de o fata sacaitoate, mai mereu tipand la mine sau certandu-ne din nimic. Am ajuns in acesta zi, la aproape 3 luni de cand ne cunoastem sa constat ca au fost cele mai agitate luni din viata mea, defapt nu, a fost cel mai agitat an din viata mea. Sa-l numesc ghinion, pentru toata suferinta provocata sau noroc, pentru toata experienta dobandita? Intr-o zi ma voi trezi si voi rade de aceasta perioada sau o voi regreta in continuare? Ce vei face Julia?

-Julia, Julia?

Strigatele ce deveneau din ce in ce mai tari, incercau sa ma scoata din starea deplorabila in care eram. Am ajuns sa privesc minute intregi in gol, pierzand notiunea timpului si fiind absenta de cateva ori in conversatiile ce se petreceau in prezenta mea.
Madalina se apropie si ma bate de cateva ori pe umar. Ma intorc si o privesc in continuare absenta:

-Arati ca un zombi Julia. Ce s-a intamplat? Kai a vrut sa vorbeasca cu tine, pana sa plece si m-a rugat sa te caut.
-Kai?

Kai! Am uitat complet de el. Of, el a venit pentru mine si la doar cateva zeci de minute l-am abandonat. Cat am stat aici?

-Of ar trebui sa plec si eu cu el atunci.
-Julia, asta a fost acum douazeci de minute.
-Cat e ceasul ?
-Noua jumatate. Nu te-am gasit prin fata casei si Kai a ales sa plece singur.
-Of am dat-o in bara Madalina.
-Ce s-a intamplat aici? Cu cine ati vorbit, unde este James?
-A venit mama lui si a vrut sa vorbeasca cu noi. V-a sta la mine ceva timp, dupa care v-a pleca inapoi in Chicago.
-Mama lui James va sta la tine?
-Da!
-Asta este putin ciudat.
-Ce mai este normal in viata mea?
-Da, aici iti pot da dreptate.
...

21:45

Ajung la intrarea in casa si dupa ce ma descalt, inaintez in livingul in care vocea mamei lui James este prezenta. Nu imi inchipui cu cine ar putea vorbi, insa cand aud si o a doua voce, imi pot da seama ca am incurcato. Cand privirea mea se intersecteaza cu cea a tatei, ma asteptam sa iasa cateva scantei mai aprinse, in schimb nu se intampla nimic. Tata imi ureaza bun venit, dupa care Mellisa imi zambeste larg.
Cand i-am propus sa stea la mine, eram suta la suta sigura ca tata nu va fi acasa. Ce s-a intamplat cu sedinta lui? Ce s-a intamplat cand a gasit o femeie la el in casa? Ce se va intampla cand vom ramane singuri?

-Buna seara tata. Stiu ca...
-Ca nu stiam despre sosirea Mellisei?

Si atunci o vad pe acea doamna frumoasa, ca incepe sa rade alaturi de tata. De ce rad? Rad de mine cumva?

-Da tata.
-Noroc ca Mellisa m-a sunat si mi-a spus ca va veni astazi. Ce ai fi avut de gand, sa ascunzi o femeie in casa noastra?
-Nu asta era intentia. Dar stiam ca esti plecat, ti-am văzut programul.
-Ce program?
-Cel care este afisat pe peretele din birou.
-Acela a ramas de luna trecută acolo. Nu aveam nici o sedinta astazi.
-Si... nu esti suparat?
-Putin, as fi preferat sa-mi spui tu asta, nu sa ma sune Mellisa ieri si sa aflu de la ea.

Daca ar stii tata de cate ori s-a intamplat asta in perioada in care James a avut acel "accident"... Daca ar stii de cate ori a dormit aici si de cate ori a venit pentru a-i schimba bandajul... Of Julia, esti asa o mincinoasa. Sau poate nu! Nu m-a intrebat nimeni daca James a dormit la mine in casa si eu sa fi raspuns negativ. Doar am ascuns adevarul. E o diferenta. Si in al doilea rand, cum de nu m-am gandit ca tata o cunoaste pe fosta sotie a unei cunostinte vechi? Iar in ultimul rand de ce Mellisa l-a sunat pe tata, nu putea avea in credere in mine?