Prețul fericirii

18

~Julia~

Sunt in spatele lui James, urmărindu-i fiecare pas. In seara asta vreau sa-i demonstrez cat de tare doare sa vezi pe cineva... drag facandu-si rau. Asta in cazul in care are si el macar o urma de remușcare, el fiindca responsabil de tot ce voi face in urmatoarele ore.
Ii urmăresc pașii către mesele din grădina in care toti invitatii sunt pregatiti sa se aseze la masa. Cu siguranta James nu este foarte încântat de acest moment, fapt in care va fi nevoit să stea la masa cu tatal si viitoarea sa mana lui vitregă. Din cate imi amintesc, ultima oara nu a reacționat prea frumos, dar poate si-a schimbat percepția si este pregatit pentru a o accepta in preajma sa pe noua femeie din viata lor.

In încercarea mea de a tine pasul cu James, picioarele mele vor sfârși mai rau decat mi-aș fi putut închipui, sandalele cu toc fiind insa ultima mea grija. Cu siguranta pe James nu l-aș fi putut opri prea curând din drumul lui către... nicăieri, insa cand prietenul său, Laur ii spune sa-l astepte, acesta se opeste, fapt ce ma lasa si pe mine sa respir cateva momente.

-Unde pleci?
-Am rămas fără vin, ii spune acesta fluturând sticla aproape goală prin fata lui. Cineva anume s-a gândit că ar fi o idee mai buna sa o împărțim. Lucru total gresit, era sticla mea.
‐Eu zic sa nu mai dai vina pe nimeni si poate incetezi sa mai bei atat de mult.
-Crezi ca mint? O nu! Julia spune-i, ma da de gol brunetul, facandu-i semn lui Laur catre mine.
-Julia, serios James! spune acesta pe jumatate amuzat, insa cand privirea mea se indreapta catre pământ, Laur isi poate da seama ca prietenul său nu a mințit dea aceasta data.
Julia?
-Poveste lunga, adaug si eu dupa cateva momente, indreptandu-ma către cei doi.
-Bine... noaptea asta devine interesantă.

Interesantă? Roaga-te sa mai pot pleca in doua picioare de aici, caci nu stiu ce va fi in stare sa faca James ,până la sfârșit.

După alte câteva minute in care Laur l-a rugat pe James sa ni se alature la masa, noi, cei care deja eram prezenti, ii privim cum ni se alatura, unul mai stresat ca altul.
Laur se așează în capul mesei, în dreapta sa avand-o pe Madalina, iar în stânga pe mama, respectiv tatăl său. După Madalina sunt eu si James, în fata noastra stând domnul Oliver si iubita sa.
Simt cum tensiunea zboară în aer, langa mine, James trimitandu-i sageti tatalui sau.

-Încetează, ii soptesc baiatului in momentul in care paharul cu apă imi ajunge in dreptul gurii, astfel încercând să ascund cat mai mult îndemnul meu către băiat.

Însă James nu spune nimic, doar isi întoarce privirea, săgețile zburand acum in directia mea. Incerc sa fac un lucru bun si cu ce sunt răsplătită? Cu un James mai enervant ca de obicei. Sau... poate nu. Momentan nu am ajuns sa țipăm unul la altul. Poate inca mai am o șansă.

După ce numeroșii chelneri ne aduc in dreptul fiecaruia aperitivul, pot spune ca de-abaia acum incepe distracția. Tatăl lui James, decide să facă un toast pentru Laur cat si pentru invitatii ce aparent nu erau toti veniti pentru onomastica băiatului.

-Va multumesc pentru prezenta din această seară si pentru faptul că ați decis să ne fiti alaturi. Ne-am strâns in aceasta seara pentru ai fi aproape lui Laur, ce a inplinit frumoasa varsta de 19 ani. Nu stiu daca stiti, dar acest baiat imi este ca un fiu. A ales să-și părăsească familia, alegand să-l urmeze pe James in New York, fapt ce nu poate dovedi mai mult prietenia dintre cei doi. Il cunosc pe Laur de cand era mic si tot ce pot sa fac este sa-i felicit pe parintii lui pentru felul in care l-au crescut. Sunt atat de mandu sa-i vad pe acesti doi baieti crescand si cu bune sau rele, trecand prin viata si încercând să ajungă acolo unde și-au propus. La multi ani Laur, sper sa ai parte de tot ceea ce ți-ai dorit vreodată si sper sa rămâi cu fata iubita până la adânci bătrâneti. Eu nu am putut să o fac insa...