Prețul fericirii

1

Primul capitol, lectura frumoasa dragilor. Nu uitati sa va lasati parerile si un vot daca simțiți nevoia ❤

~Julia ~

10:45

Vara s-a sfarsit ,iar dupa aceasta lunga vacanta, doar de liceu nu aveam cheful necesar. Sunt clasa a 11-a la un liceu cu pretentii numeroase, la care daca nu esti in gasca potrivita ,sansa de a ramane repetent e mare, la fel si sansa de a fii exmatriculat din cauza unor posibile greseli, ce nu sunt acceptate prea usor de regimul liceului. Anturajul este foarte important, trebuie sa mergi pe drumul cel bun, iar daca nu o faci si dai de o problema, toti din gasca ta vor da de ea, inclusiv tu.
Dupa 3 ani in acest liceu, a fost usor de inteles ca aparentele inseala, elevii sunt o bataie de cap, iar profesorii usor materialisti.
La poarta liceului sunt parcate masinile de lux ale elevilor, cat si ale profesorilor, cine zicea ca se moare de foame cu meseria asta?
In fine, printre toti acesti infumurati se mai gasesc si elevi seriosi si persoane dragute care isi vad de treaba lor.
Tata s-a chinuit sa ma tina aici ,ramanand singuri dupa moartea mamei, de acum 3 ani. A incercat sa tina locul amandurora si acest lucru este de laudat.

Tata, Paul Miller, este un avocat destul de cunoscut in New York si de aici pornesc toate intrebarile: "de ce nu vrei sa dai la drept?" sau "alegi sa devii doctor ci nu avocat ?" etc .
Si raspunsul la toate aceste intrebari ,va fi de fiecare data "da".
De ce? Fiindca mama a murit intr-un spital si cred ca daca ar fii existat doctori mai implicati si mult mai seriosi, asta nu s-ar fi intamplat. Asa ca... as vrea sa ajut pe altii ,care sunt in aceleasi situatii, sa nu piarda aceasta lupta cu viata.

In timpul liber ,pe langa materia de liceu, ma preocupa seriale. Cine nu iubeste serialele si cine nu prefera sa se uite la ele cu un prieten? Eu iubesc asta, iar Madalina este acel prieten, in fine... prietena.
Ne-am cunoscut in clasa a 10-a cand s-a mutat in liceu. Am fost acolo, una pentru cealalta din primele zile, iar in prezent suntem precum surorile, la propriu: ea doarme la mine, eu la ea; eu iau micul de jun la ea, iar ea la mine. Sa nu mai spun, ca am ajuns sa ne cunoastem la perfecție si ne citim din priviri.
Abia astept s-o revad, caci in vacanta ambele am foat plecate si nu am apucat sa ne vedem, doar pe telefon sau laptop, prin apel video.
Chiar de dimineata cand am ajuns acasa, din vacanta in Londra, m-a sunat sa-mi spuna ca doi baieti "super draguti" s-au mutat in liceu ,in clasa a 12-a .Si a vorbit ea cu nu stiu cine si a aflat ca tata o sa-i sustina procesul unuia dintre ei. De ce si ce a facut ,nu stim inca, insa ma gandesc ca poate acesta ar fii motivul mutarii lor sau al unuia dintre ei, vreau sa cred ca doar unul dintre ei are probleme cu legea si nu sunt aduși dintr-o banda de răufăcători ,amandoi.
Acum sunt singura acasa, insa cand tata va veni de la birou, poate voi avea sansa de-al intreba cine sunt baietii aceia misteriosi.

16:46

Aud cum masina parchează in fata casei si poate acesta este momentul, in care pot afla niste detalii despre cei doi adolescenti necunoscuti.
Cobor scarile, iar pe usa intră tata destul de agitat, presupun ca a avut o zi foarte incarcata.

-Buna tati, esti bine?
-Buna Julia! Da, sunt bine, ce faci?
-Am auzit masina si m-am gandit sa te intampin. Insa mi se pare ca esti cam agitat.
-Pff... In seara asta trebuie sa plec pana in oras, am putina treaba si a fost o zi grea. Am lucrat la doua procese dificile.
O sa te descurci singura?
-Haide tată, de parca nu am mai stat acasa in lipsa ta. Am 17 ani, totul va fi bine!
-Da, ai mai stat ,dar de fiecare data imi este teama.

Il urasc cand face asa, de parca vor venii hotii sa ma fure. Isi face prea multe griji.

-Pot sa o chem pe Madalina, in orice caz!
-Julia, maine incepeti liceul, presupun ca trebuie si ea sa se pregateasca. Tu ai facut-o? Nu te-am mai vazut deschizand o carte in vacanta asta!
-Da tată, sunt bine!
-Daca tu zici! Eu ma duc sa fac un dus si voi pleca...
-Si nu mananci? Il intrerup eu ,poate am ocazia de-al intreba despre tipii aceia noi.
-Daca ies in oras ,presupun ca voi manca acolo, zic si eu !?
-Dar ce treaba ai?
-Julia ,stii ca nu-mi place sa ma perchizitionezi!

Stiam asta, dar poate aveam ocazia de ai pune cateva intrebari. Eram foarte curioasa!

-Am vorbit astazi cu Madalina.
-Stiam deja, mereu o faci! Ceva nou?
-Sa stii ca da... Chiar doi!
-Poftim?
-Am aflat ca s-au mutat doi baieti la noi in liceu ,in clasa a 12-a. De ce ar face-o la sfarsit de liceu?
-Nu stiu Juli, dar presupun ca aduc probleme, asa ca stati departe de ei.
-Bine, oricum nu aveam de gand sa ma duc la ei ,tata!
-A fost mai simplu decat ma asteptam . Bine, eu urc sus. Apropo tu ai mancat ceva astazi?
-Da tata! Nu-mi mai purta asa de grija! Sunt mare, mai stii?
-Bine, bine. Nu mai trec pe la tine inainte sa plec, dupa dus o sa ma indrept direct spre masina.
-Bine, te pup atunci.
-Si eu!

Uram cand se comporta cu mine, ca si cum as mai fii un copil. Da, am 17 ani, dar sunt mult mai matura pentru varsta mea si cresterea de care am avut parte se observa in comportamentul meu. Nu sunt cel mai cuminte copil ,insa stiu unde este linia de oprire, cand este cazul.

Mama, Natalia Miller,a fost o femeie influenta, precum tata, de meserie avocat. Reusea din doua cuvinte sa te convingă si poate atitudinea asta de siguranta pe care o am de cele mai multe ori, am luat-o de la ea.
Cand eram mica si rămâneam doar noi doua ,imi explica cat de important e pentru o fata sa impuna respect in jurul ei si sa-si arate respectul si increderea in sine. Majoritatea femeilor sunt considerate inferioare ,insa din punctul ei de vedere, femeia te da cu capul de pamant si pe urma, se duce si plange.
Trebuie sa fim delicate ,dar totusi sa obtinem respect si putere ,fiindca in lumea asta, daca ai cuvintele la tine, il poti intimida si pe cel mai bun luptator. Fiindca puterea nu se masoara mereu in mușchi ,ci in inteligenta.
Tata un om la fel de influent, inalt ,ce te facea de multe ori, sa te simti inferior din cauza acestei inaltini, era copia masculina a mamei. Uneori simteam tensiunea momentelor in care se contraziceau. Ambii ,doua firi puternice, vroiau sa fie in avantaj unul fata de celalat, uitând ca fac parte din aceeasi echipa.
Cu toate astea ,fericirea li se citea in ochi cand erau unul langa altul. Mergeau pe principiul, ca ei si numai ei, au voie sa intre in joc sau in conflict unul cu celalat ,ceilalti nu isi permiteau sa le intre in perimetru ,caci atunci se uneau si usor, usor te distrugeau.
Insa cum tot ce e frumos ,repede trece, asa s-a si intamplat dupa ce mama s-a îmbolnăvit. Puterea tatei se consuma in interiorul sau, nevrând sa discute cu cineva ,despre posibila pierdere a marii sale iubiri ,gandurile ramanand acolo, macinand-ul din interior .
A fost o perioada in care a avut cateva procese pierdute, discutii la birou ,lucru ce-l descuraja si mai tare ,iar situatia mamei deprimand-ul ulterior si distrugînd acea putere ce o emana natural. Astfel, cu timpul Paul Miller a devenit sensibil in ceea ce ma priveste pe mine si grija pe care mi-o poarta, pentru a nu ma pierde sa fie mare, ajungand ca uneori ,in pauzele dintre procese ,sa ma sune si sa ma ancheteze corespunzator unui mic infractor.
Cu toate acestea se scufunda tot mai mult in munca si se ascunde de posibilele discutii de familie ce o implica pe mama. Acum la 17 ani ,nu ii cunosc motivele ,insa cu timpul ,poate experienta de viata ,imi va da ochi si minte pentru al intelege.

Dupa plecarea tatei, am urcat in camera mea, sunand-o pe Madalina. Am vorbit cu ea in jur de 2 ore cu scopul de a afla ceva, insa in zadar, baietii inca au masca pusa si din sursele de pana acum ,nu am aflat mai nimic.
Am adormit pe la ora 21, observand inca absenta tatei.
Cinci ore mai tarziu ,ma trezesc speriata de ringhton-ul telefonului ,ce imi indica faptul ca: la aceasta ora târzie in noapte ,in care oamenii normali dorm ,sunt căutată de nimeni alta ,decat Madalina:
-James Lange, tipa ea in telefon.
-Poftim?

...