Prețul fericirii

6

~Julia~

-Nu, James te rog, nu!

Se pare ca strigatele si rugamintile mele nu ajuns mai departe de carcasa asta a lui ,e doar o stana de piatra, o stana de piatra cu zambet si corp frumos. De ce am zis asta?
Ma dau cativa pasi inapoi, insa sunt prinsa pe margine, oricat as incerca sa fug, ma va prinde fara nici o retinere. Lupul cel rau a castigat.

-Deci cum ramane cu rochia?
-Cred ca glumesti James ,nu-mi poti face asta.
-Nu "baby" ,chiar deloc. Ti se pare ca glumesc? Tu ai glumit cand m-ai aruncat in apa sau cand mi-ai dat acea palma? Chiar crezi, ca ma voi lasa in rasul unei pustoaice de nici 18 ani?

In urmatoarele momente ma trezesc impinsa in apa. Dupa ce ma calmez, incerc sa inot la suprafata. Cand reusesc ,pe el nu-l mai vad in raza mea vizuala. Doar nu s-a inecat? Iar daca a facut-o ,ma voi bucura de linistea de dupa furtuna.
Ma uit in jur si in cateva momente ma trezesc scufundata din nou in apa. Era langa mine. El e diavolul in povestea mea cu ingeri si ce e cel mai rau ,tata  sustine apararea diavolului.

Ne ridicam amandoi la suprafata si incep sa-l stropesc ,in semn de protest pentru ce tocmai mi-a facut.

-Astazi mi-am luat rochia asta!
-Nu-i nimic ,iti cumpar eu alta.
-Du-te dracu'!
-De acolo am venit ,,baby".
-Nu imi mai spune asa!
-De ce ,preferi sa-ti spuna asa numai baietelul directorului? Presupun ca daca nu era tacsu', deja avea numai probleme la ce enervant este.
-Si tu? Tu esti un om bun?
-Cu siguranta mai bun decat el.
-Pe bune? Ce ai facut tu bun, de cand ne-am intalnit? Doar ai comentat ,ai facut misto de mine ,m-ai provocat ,ca la sfarsit sa ajungem uzi intr-un lac ,amandoi. Ca sa nu mai spun, ca la cat de bun esti tu, ai un proces in desfasurare.
-Da... asta a fost vina mea, spune razand.
-Nu mai rade, te rog! Nu vad ce este asa de amuzant.
-Tu esti amuzanta! Viata trebuie traita, trebuie sa profitam de ea ,cat suntem inca tineri. Cat inca ni se poate spune "e inca un copil". Iar tu? Tu ce faci te stresezi non-stop, pentru o viata monotona si serioasa.

~James~

O vad plina de nervi ,mai e putin si plange. Poate am intrecut limita? Nu, nu se poate, nu am facut asta niciodata.
Stau si ma uit la ea, amuzat de chipul ei de ingeras ,poate da, eu sunt diavolul si ea este doar un ingeras pierdut din cer... in spatiu.

Deja suntem uzi leoarca , vantul incepe sa bata ,iar lacrimile stau sa-i cada pe obrajii rozalii. Trebuie sa iesim, altfel vom răci amndoi, defapt de mine nu stiu ce sa zic, sunt obișnuit cu baile reci sau escapadele nocturne, fie ele in serile calduroase sau in cele reci ,in care o plimbare era bine vebita. Insa fetita asta sensibila din fata mea, cu siguranta nu o va face, daca mai stam mult in apa, va raci in urmatoarea secunda.

-Haide, trebuie sa iesim! Ma apropii de ea ,pentru a lua-o de mana, insa gestul meu este respins rapid, retragandu-si mana cu viteza.
- Nu ma mai atinge ,cand ai facut-o ultima data am ajuns aici.
-Bine ,atunci ramai in apa.

Ma indepartez incet si aud apa cum este impinsa in urma mea, de al doilea corp ce inainteaza spre uscat. Malul e destul de abrupt si pe langa asta ,la fel de inalt, vom fi nevoiti sa sarim pe ponton, ce vei face acum ,,baby-girl" ?

-Dupa tine!
-Macar atat, spune si se pozitioneaza in fata mea, incercand sa se ridice in maini ,pentru a se aseza pe ponton.

Observ incercarile esuate si ma amuza faptul ca rochia aia, care chiar era draguta candva, acum este uda si mulata perfect pe corpul subtire a satenei. Pana si buclele care odata stateau perfect ondulate pe spatele micut, acum sunt mai mult inexistente.
Stiam ca nu v-a putea urca ,asa ca vin in ajutorul ei exceptand partea de mai devreme in care mi-a refuzat ajutorul. Ii intind mana si vad ca dupa o scurta ezitate ,imi da inapoi mana ei. O iau in brate si o urc atat cat sa se poata aseza pe bucata de lemn. Se ridica in picioare dupa care ,pozitionandu-se cu mainile la piept, ma astepta si pe mine, vizibil nervoasa.
Dupa cateva secunde sunt alaturi de ea, privind-o de data asta serios, alungand urmele de amuzament pentru a nu ma trezi cu inca o palma. Insa nu dupa mult timp, seriositatea aceasta enervandu-ma, negasind ceva frumos in ea... incerc sa anim putin atmosfera: