Prețul fericirii

34

~James~

Dupa aceste zile in care tot am dat declaratii, maine va fi prima infatisare in fata judecatorului. Cei trei crai de la rasarit au declarat ca eu sunt in totalitate de vina. Criminalistii au gasit urme de sange in masina mea, insa nu au gasit arma crimei. Acest lucru poate fi scaparea mea! Pe ea sunt amprentele lor. I-am cerut avocatului meu sa ma lase sa rezolv eu asta, dar voi avea nevoie de Julia. Dupa toate aceste zile in care l-am tot rugat si explicat de ce am nevoie de ea, a acceptat într-un final.

-James, eu ti-am acceptat ideea ,chiar daca este riscanta si este vorba despre implicarea fetei mele, insa trebuie sa o convingi si pe ea sa accepte de buna voie. Nu o obliga daca nu vrea.
-Domnule Miller, va dati seama ca sunt nevinovat, am fost santajat sa ajung aici si eu vreau sa scap de asta.
-Te cred, dar nu vreau ca fata mea sa ajunga aici, la fel ca tine. Baietii astia sunt periculosi .

Dar cand a fost impreuna cu ea, nu v-ați dat seama?

-Bine, voi lasa la latitudinea ei.

Si nu apuc sa zic prea multe caci doua batai in usa ne anunta ca invitata de onoare a sosit. Paul ma roaga sa fiu dragut cu ea, dupa care isi face aparitia si Julia. Fata era palida la fata, cu niste cearcane proeminente, parul prins intr-un coc ravasit si hainele care sunt evident imbracate in graba. Este devreme, fiind doar ora noua si presupun dupa cearcanele ei, ca nu a dormit prea bine aseara. Probabil ca abia s-a trezit si a venit in fuga aici.
Se indreapta usor catre mine, asezandu-se cuminte pe scaun, dupa care isi rezeama capul in palmele mici.

-Esti bine, imi fac curaj sa intreb desi raspunsul este clar.
-Am gresit, am dat-o in bara cu Madalina doar incercand sa fac bine.
-Ce s-a intamplat?
-Degeaba iti spun, nu poti face nimic de aici.
-Poate voi incerca.
-Poti sa taci o secunda? Poti sa taci o data in viata ta si sa asculti?
-De fapt cred ca vei vrea niste raspunsuri in scurt timp, asa ca nu vrei sa tac.
-James imi provoci dureri de cap.
-Asta e din cauza ca nu ai dormit.
-Serios? Ce stii tu? Tu stii sa faci doar prostii pe care sa aiba cine le sterge mai tarziu. Ca acum! De ce ai ajuns aici James, de ce?
-Am facut un transport de droguri pentru Sebastian...

Si uite asa incep sa-i spun toata povestea, pe parcurs ochii ei devenind umezi. Ma tot intreba de la ce a inceput totul, insa nu am de gand sa-i spun acum, faptul ca atunci cand a plecat din liceu plangand, l-am invitat pe Sebastian sa vorbim, iar dupa lucrurile au degenerat cand a venit vorba de ea.

-Probabil faptul ca am devenit capitan in locul lui, l-a calcat pe nervi.
-Adica el nu ti-a spus vreun motiv?

Defapt am avut eu cateva...

-Nu au fost prea clare declaratiile lui.
-James spune-mi ca vei iesi de aici, ca într-adevăr esti nevinovat.
-Sunt nevinovat Julia. Am transportat pentru ei, dar nu l-am ranit pe omul acela.
-James...
-Iti jur, adaug ridicand tonul.
-Bine, bine, te cred.

Ma uit in ochii ei si as aduce si luna de pe cer sa nu o mai vad trista, sa fie fericita, fie ca asta inseamna sa fie departe de mine. Stiu cat a suferit de cand ne-am cunoscut si stiu cat de mult am tanjit unul dupa altul, doar pentru cateva zile de fericire. Sentimentele mele nu au disparut si cu siguranta nici ale ei, altfel nu ar fi fost aici. Nu vreau sa profit de bunatatea ei, insa am nevoie sa ies de aici. Vreau sa ies de aici, sa-i spun tot ce simt si ce va fi va fi, fie ca va vrea sa ramana langa mine, fie ca va alege sa plece, daca ea va fi fericita, la cat am făcut-o sa sufere... accept orice.

-Julia!
-Da.
-Am nevoie sa faci ceva pentru mine, adaug si privirea ei se incrunta instant.
-James, te rog nu ma face sa omor pe cineva, spune si chiar daca vrea sa para o gluma, ochii ei sunt totusi speriati.
-Julia, am nevoie sa gasesti arma lui Ayan.
-Poftim? James nu am vorbit mai mult de trei ori in viata mea cu el.
-Nici acum nu trebuie, cu siguranta este la Sebastian. Cand au venit acei barbati la bar, i-am auzit vorbind despre asta. Aveau in gand sa o plaseze si pe ea in masina, insa au renuntat fiindca nu mai aveu timp. Sebastian a spus ca o va pune el in siguranta. Nu cred ca a schimbat acest lucru.
-James iti dai seama ce ma pui sa fac? Abia am scapat de baiatul asta!
-Julia... e singura mea sansa. Tu esti singura mea sansa.
-De ce nu il pui pe Laur sa faca asta?
-Va fi prea evident, asa cu tine... va fi mai usor, ii poti spune cat de mult ma urasti pentru tot ceea ce ti-am facut, pentru cat te-am facut sa suferi. Si iti promit Julia, ca dupa ce scap de aici nu vei mai auzi de mine, vei fi libera sa fii fericita, eu voi pleca inapoi in Chicago.