Prețul fericirii

25

~Julia~
08:05

-Deci?
-Raspunsul este "sistemul nervos periferic si central".
-Of, sunt in urma cu materia ,iar maine este testul.
-Madalina trebuie sa mai inveti din cand in cand, pe langa iesirile cu Laur si petrecerile la care esti nelipsita.
-Stiu, stiu. O sa ma schimb, promit.
-Chiar te rog. Acum, scuza-ma putin, imi suna telefonul.

Si acestea fiind spuse, asa mi-am inceput ziua de astazi. Dupa o noapte alba, Madalina s-a gandit ca ajutand-o pentru testul de maine la biologie, asta imi va distrage atentia de la James si cearta de ieri. Cu toate acestea nu pot sa nu ii observ mila din ochii, cand ma priveste pe ascuns. Am fost o proasta indragostindu-ma de baiatul asta. Cu toate semnele din jurul meu, eu tot am crezut ca o sa pot sa-l schimb sau macar o sa fac sa ne fie bine, cu toate schimbarile din comportament si toate secretele lui. M-am inselat.
Merg catre telefonul ce suna neoprit in living, insa ajungand sa-l iau in mana, incep sa ma intreb de ce oare m-am deranjat sa mai vin pana aici. Cu toate  acestea, nu pot sa nu raspund:

-Buna dimineata Domnule Lange!
-Buna dimineata Julia. Am inteles de la James ca ati anulat meditatiile? Chiar crezi ca se descurca singur?

Nu vreau sa-l mint pe Oliver, dar nici sa-l apar pe James. Sa nu mai spun ca de meditatii am uitat complet. Cum m-as mai fi putut gandi si la asta? Dupa cearta de ieri, nu il mai pot privi pe James, cu atat mai mult sa-mi petrec timpul cu el.

-Daca asta v-a spus, înseamnă ca asa este.
-Te rog Julia! Am vazut inbunatatiri foarte mari in notele lui, dar inca nu se poate descurca singur.

Insa nici eu nu ma mai pot descurca cu el.

-Te rog sa revii. Si daca ai vreo problema, doar spune-mi!

De unde sa incep?!

-Tu l-ai adus pe calea cea buna, ar fi mare pacat daca te-ar pierde. Chiar te descurci cu el.
-Atunci, ce sa mai zic? Daca asta credeti, vorbiti cu James si incercati dumneavoastra sa-l convingeti. In cazul in care este de acord, puneti-l sa imi spuna si mie asta. Dar doar daca este foarte sigur de alegerea asta. Daca nu, am inceput sa cred ca ar trebui sa-mi folosesc timpul intr-un mod constructiv.
-Dar tu Julia, mai vrei sa faci asta? Te simt cam supatata.
-Nu am nimic. Doar ca sunt cam dezamagita de unele alegeri ale fiului dumneavoastra, din ultimul timp. Si ma gandeam ca ,daca vrea sa renunțe, ar trebui sa il lasati... sau poate vrea sa caute pe altcineva care il poate medita.
-Am fost foarte multumit de tine Julia.
-Poate dumneavoastra. Ar trebui sa ii cereti parerea si lui, chiar sunt curioasa de raspuns. Acum va urez o zi frumoasa, la revedere.

Si am inchis...
Daca James vrea sa-i acopar urmele, se inseala. Sa-si vada de alegerile lui. Sa aiba curajul sa si le asume. Daca mai vrea sa continuam cu meditatiile, va trebui sa-mi spuna in fata, daca nu... ei bine, mai exista o gramada de oameni care il pot ajuta.

Imi iau telefonul si urc din nou in dormitor, unde Madalina, ma astepta cu caietul pe cap, era atat de caraghioasa.

-Ce faci?
-Imi bag mintile in cap, ar trebui sa incerci si tu.
-Foarte amuzant Madalina!
-Nu mai fi suparata. Acum spune-mi! Ce a durat atat? Cine era?
-Of... era tatal lui James. Vroia sa stie de la mine de ce a spus James ca am anulat meditatiile.
-Cred ca il poti intreba chiar tu!
-Nu vreau asta! Daca are ceva de zis sa o faca singur. Nu mai pun intrebari.
-Atunci doar ai putea asculta!
-Exact!
-Bine atunci! Cred ca ii poti raspunde!
-Poftim?

Si atunci vad. Pe ecranul telefonului, apare numele lui James si chiar ma intreb cum de a reactionat atat de repede la rugamintea mea. Mai privesc cateva secunde cazuta pe ganduri si sunt pregatita sa-i inchid, insa chiar inainte de asta, prietena mea imi ia telefonul si raspunde, punandu-l pe difuzor: