Prețul fericirii

32

Ma indrept catre iesire, cand politistul ma prinde de mana si ma intreaba ce vreau sa fac:

-Domnisoara vi se pare normal ceea ce faceti? Vi se pare ca ne jucam?

Ma uit intrebator la barbatul din fata mea si imi dau seama ca exista putin adevar in ceea ce spune, dar nu stiu unde mi-a fugit curajul de al privi in ochi pe baiatul din interiorul acelei camere. Astept cateva secunde si il vad imediat pe tata venind catre noi. Il bate prietenește pe umar pe politist dupa care intrand in posesia cheii politistului ramanem doar noi doi.

-Te ascult Julia!
-Nu... nu stiu ce sa zic.
-Nu e atat de usor cum pare, nu-i asa?
-Tata, imi pare rau pentru cum ti-am vorbit zilele astea, doar ca... chiar imi doresc ca James sa fie bine.
-Atunci du-te si vorbeste cu el Julia. Si... tine minte, a venit timpul sa-ti folosesti mintea mai mult decat inima.
-Vreau sa vorbesc singura cu el.
-Bine. Haide!

Si asa pe ultima suta de metri, inainte de a deschide usa, trag aer in piept si intru.
Priveliștea ma afecteaza destul de tare, James statea pe un scaun in fata unei mese, cu fata in palmele tatuate. Parul ii era ravasit si hainele mototolite. Pasesc in incaperea destul de mica si ma asez in fata lui James, a carei privire nu se ridica, nici dupa cateva secunde bune. Ii fac semn tatei sa plece si raman doar cu el. Simt cum inima mi-a ajuns in gat si in cateva secunde voi lesina:

-Nu vrei sa ma privesti, nu vrei sa stii cine e aici cu tine?
-Nu trebuie sa te privesc ca sa-mi dau seama ca ai venit. Sunetul pasilor tai, al respiratiei si parfumul tau imi sunt de ajuns.
-Of... James!
-Ai acceptat sa vii...
-Te-ai indoit vreodata?
-Da, de cateva ori.
-Imi pare rau ca atat de putin ma cunosti!
-Asa e mai bine, imi spune ridicand tonul, camera rasunand din cauza vocii groase.
-Cu siguranță, uite unde ai ajuns!
-Ce stii tu?!
-Acum, nu prea multe, dar sunt dispusa sa te ascult. Am riscat destule ca sa vin aici, asa ca te rog sa incepi.
-Serios, spune si pufneste.
-Acum jucam dupa regulile mele. Ce s-a intamplat cand ai venit înjunghiat la usa mea?
-M-am certat cu un prieten.
-James!
-M-am certat cu Sebastian, dar nu stiu ce relevanta are asta! Tu trebuie sa faci ce iti voi spune si daca gasesti...
-Ce sa gasesc, tip la el. Vreau sa gasesc adevarul James, vreau sa aflu ce s-a intamplat cu adevarat.
-Nu mai tipa.
-Vrei sa te ajut? Atunci asculta-ma macar o data. Te rog sa-mi spui ce s-a intamplat de la inceput.
-Nici Laur nu stie tot, de ce ti-as zice tie?
-Fiindca Laur mi-a spus sa vin sa vorbesc cu tine. Tu i-ai cerut asta, nu?

Isi trece mana peste fata agitat si se ridica de pe scaun aplecandu-se catre mine. Inaltimea lui ma face sa ma simt inconfortabil, iar atitudinea lui... folosita. Chiar atat de sensibila sunt in fata lui?

-Vezi camera aia, ma intreaba indicand catre micul aparat din coltul camerei. Iesi si cerei tatalui tau, care probabil sta la usa, sa o opreasca.

Ce are atat de rau de ascuns? Cum sa ii cer tatei asta?

-James, tot tu esti cel care impune conditii?
-Atunci iti voi spune doar ce este de stiut.

Imi trec mana prin par exasperata si ies pe micul hol, trantind usa in urma mea. Tata într-adevăr era acolo impreuna cu un politist. Le cer lucrul pe care baiatul l-a vrut si dupa cateva minute cei doi accepta propunerea lui. Oftez de doua ori si ma intorc inapoi la James.

-Altceva altetea ta? Un ceai, o sampanie, niste sushi?
-Stai jos!
-James, nu esti in punctul in care imi mai poti ordona lucruri, spun si imi trantesc pumnii de masa din metal, asta o sa lase vanatai.
-O sa te ranesti!
-Nu-mi pasa, nu imi pasa! Tu vorbeste, tu ma ranesti mai tare decat orice rana fizica. Vorbeste, tip la el, uimindu-ma si pe mine acest lucru.
-Atunci nu mai tipa si stai jos.

Obosita de atitudinea lui, iau loc si astept sa vorbeasca.

-In seara aceea, am cerut sa ne vedem fiindca atitudinea lui nu a fost tocmai adecvata. Oriunde ne vedeam avea un tupeu prea mare pentru cine este el. Am cerut sa ne vedem pentru a pune la punct anumite lucruri. Lucrurile au sarit de pe fix si ne-am luat la bataie.
-Cine a dat primul?
-Eu!
-James...
-Asta a vrut, a vrut sa ma calce pe nervi si a reusit. Ne-am batut si la un moment dat a obosit, am vrut sa ma opresc, dar el si-a chemat prietenii care... m-au înjunghiat. Si asa am ajuns la tine.
-De ce i-ai bagat in seama toate prostiile, trebuia sa arati cine esti tu cu adevarat, nu? Trebuia sa...
-Daca se ia de mine pot îndura o perioada mai lunga, dar daca se ia de cineva la care tin... nu mai pot suporta.
-Nu imi amintesc sa se fi certat cu Laur.
-Of Julia... nu de Laur vorbesc aici.
-De cine atunci? Chiar nu mai suport toate misterele astea.
-De tine Julia. Te-a facut prea mult sa suferi, cand te-am vazut trista, plansa si fugind din liceu, nu stiu ce am simtit... dar am vrut sa pun punct tuturor acelor rautati.
-De ce ai facut asta? De ce te-ai bagat in viata mea daca stiai ca nu vrei sa ai de a face cu mine? De ce ma tot intorci pe toate partile daca nu ma vrei? De ce nu imi dai drumul daca nu vrei nimic intre noi? De ce mi-ai dat sanse, daca stiai cine esti si ceea ce vrei?
-La care intrebare vrei sa raspund prima data, ma ironizeaza fara nici o problema.
-La nici una, oricum nu ai sti cum sa-mi raspunzi. Tu continua!
-Nu mai e nimic de povestit aici! M-au inregistrat cum eu am inceput altercatia si m-au amenintat ca daca nu ii ajut cand vor avea nevoie, o vor trimite la politie. Sebastian si-a scos certificat medico legal, in timp ce eu am vrut sa uit de tot, vrand sa termin cu el pentru totdeauna. Asa am ajuns sa il ajut la un transport de droguri si sa pic vinovat din nou.
-Deci acum este vina mea, nu? Daca nu imi luai apararea, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat.
-Julia...
-Continua te rog, cum ai ajuns sa fii invinovatit pentru moartea unui om James?
-Cred ca am terminat pe ziua de astazi Julia.
-Ce ai terminat?
-Primul capitol. Te astept maine sa povestim.
-Esti nebun James? Cat mai vrei sa stai aici?
-Asculta-ma, cat timp eu voi mai sta aici, incearca sa-l faci pe Sebastian sa vorbeasca.
-Ce, daca tu nu vrei sa-mi spui tot?
-Unde e pistolul cu care au impuscat acel baiat.
-Chiar crezi ca va vorbi cu mine?
-Daca nu vorbeste de buna voie, obliga-l. Hai sa terminam cu asta si tu scapi de mine si eu de tine.