Prețul fericirii

8

~James~

Dupa ce las balta conversatia cu Laur despre o posibila iesire in club in noaptea aceasta. Ma indrept spre usa liceului, cu scopul de a merge catre sala de clasa,implicit voi sari peste a merge in cantina pentru a lua pranzul.
Deschid usa din lemn a liceului, pentru a da pe partea cealalta de o fata in lacrimi ce se loveste de mine involuntar urmand sa-si ceara scuze si sa-si continue drumul. O urmaresc cu privirea pe șatena ce se indreapta rapid catre prietenii mei, era Julia. Nu stiu de ce plangea, insa aveam de gand sa aflu.
Intru in liceu si urmaresc atent conversatia a doua fete ce ies galagioase din cantina :

"Ce urat din partea lui sa o umilească in fata intregului liceu"
"Dar ei doi nu erau impreuna?"
"Au fost, acum nu ai auzit, umbla dupa baiatul nou. E fiul lui Lange, iti dai seama ce oportunitati poate avea" .

Insa conversatia lor se opreste in momentul in care ma vad. Chipurile lor sunt posibil speriate de modul in care eu as putea reactiona la spusele lor, dar nu o sa le dau satisfactie, asa ca ma indrept spre locul in care era si mai multa gălăgie si posibil si mai multe barfe despre ce tocmai s-a intamplat, spre cantina.
   Intru pe usa dubla si incerc sa fiu cat mai putin de observat printre toate persoanele  si conversatiile de aici. Observ un grup format din vreo 6 baieti si cateva fete, printre care se afla si posibilul vinovat pentru starea Juliei de mai devreme.
Fetele au zis ca Julia s-a certat cu fostul ei, iar din cate am aflat, Sabastian a fost impreuna cu ea, anul trecut.

"Va dati seama ca sta cu el doar pentru bani, adica tatal ei nu mai este in stare sa-i ofere tot ceea ce isi doreste" -S
"De unde stii ca sunt impreuna, ea nu a confirmat afirmatia ta" -X
"I-am vazut cand au venit, el a adus-o la liceu. Iar daca puscariasul ala crede ca daca vine cu masinile lui tati si se da mare pe aici, ma va inlocui ,se inseala. Deja mi-a luat ceva, nu mai accept si alte abateri din partea lui. O sa plateasca pentru asta oricum" -S

Flashback
13:45

Stau in banca si ascult cum profesoara din fata clasei, povesteste despre cum tehnologia a influentat istoria si viitorul omenirii pana la momentul acesta. Nu imi place istoria nemaipomenit de mult, insa este interesant sa aflii cum conducatorii, pretindeau ca se lupta pentru populatie si totusi ii ducea spre moarte in diferite lupte si razboaie. Familiile erau nevoite sa-si piarda copii, fratii, parintii si totusi considerau ca asta este bine. Ma gandesc de multe ori ca poate ar fi fost mai usor, ca in cele mai multe cazuri ,conducatorii sa se bata intre ei si astfel bătălia s-ar fi terminat fara mari pierderi de sange.
   Gandurile imi sunt anulate imediat de un zgomot in usa, dupa care de prezenta masculina din sala de clasa:

-Buna ziua copii. Eu sunt Edward Dobrev, profesorul de sport si la fel ca la orice inceput de an, va anunt ca inscrierile in echipele de sport si totodată probele pentru capitanul echipei de forbal incep azi. Va rog sa va ganditi rapid si in pauza ,va astept pentru probele de capitan al echipei, pe terenul de sport.
Pe curand!

Deci peste 20 de minute se deschid probele pentru capitanii echipei de fotbal. Super, atunci am ocazia sa-mi continui antrenamentele aici si sa pot intra din nou in forma la care am fost pana acum.

14:05

Sunt pe terenul de sport si dupa ce ne prezentam la cererea profesorului, mergem in vestiar pentru a ne schimba in echipamentele corespunzătoare, dupa care incepem incalzirea.
La terminarea acesteia, ne aliniem si fiecare comunica dorinta de a participa la probele de capitan sau de a sta pe bara, pe parcursul desfasurarii acestora.
Ne separam de restul echipei si pot numara pe degetele de la o mana, 4 participanti:

-Incepeti fara mine?
-Chiar am crezut ca renunți, ca predai stafeta, profesorul Dobrev i se adreseaza baiatului ce a intarziat si pe care nu credeam ca o sa-l revad prea curand.
-Stai linistit unchiule ,nu scapi asa usor de mine.

Si cu el este ruda? Trebuia sa ma gandesc, are acelasi nume de familie precum directorul, respectiv profesorului de sport.
De ce nu m-as mira ca el sa nu predea stafeta, ce l-ar face pe unchiul sau sa nu-l duca din nou in varful echipei.
Ne pregatim de prima proba si aceea fiind proba de viteza. Toti sunt rapizi, insa eu nu prea modest din felul meu, pot recunoaște ca i-am depasit pe toti, iar pe Sebastian l-am luat la diferenta de 5 secunde, destul de bine pentru inceput.
Urmeaza proba de dribling, la care toti ne descurcam foarte bine, mai putin 2 tipi, care aproape se împiedicau printre jaloane.
Printre ultimele probe, inscrisul la poarta este preferatul meu. Pe rand fiecare dintre noi trebuie sa trecem printre alti colegi pentru a ajunge si a da golurile castigatoare. Dupa ce majoritatea au terminat proba, am mai ramas eu si Sebastian.
Dupa 10 minute de pauza, a venit si randul lui, la care nu am vrut sa ma amestec. Pe ceilalti nu-i simteam o amenintare, dar faptul ca unchiul sau ar putea sa ma elimine din cauza nepotului sau ce dorea sa ramana capitan, m-a ambiționat si mai tare sa castig. Alegerea de a nu ma amesteca a fost un gest de fair-play, din partea mea ,gandindu-ma ca astfel Sabastian va observa ofertele de pace.
  Observ cum baiatul nu se lasa incurcat de restul echipei. Se vede cu ochiul liber, cum echipa lui il ajuta in marcarea golurilor. Nu vroiau sa-l incurce, vroiau ca baiatul sa reuseasca ceea ce si-a propus de prima data cand a pasit pe teren, sa devina capitan.
Nu ma las intimidat insa de aceste 2 goluri date, caci am un As in maneca sau mai bine zis mai multi pe dulapul din dormitorul meu, medaliile castigate prin munca ,dovada ca ma pot descurca in astfel de situatii sau chiar mai dificile.
Toata speranta mea si ganduri pasnice  insa se duc de rapa, cand la randul meu de a intra pe teren, Sebastian alege sa ramana. Am crezut ca va alege sa jucam totusi corect pana la final, insa cu toate cursele intinse de el, la care nimeni nu a reactinonat, am reusit sa înscriu 3 goluri.

-Bun copii, aici am lista punctelor castigate de fiecare dintre voi. Cu toate acestea nu trebuie sa va dati bătuți si daca munciti in continuare din ce in ce mai mult, o sa deveniti tot mai buni. Acum luati o pauza mica, cat ma duc pana in birou. Ma intorc in 5 minute.

-Ai fost foarte bun James, poate ma inveti si pe mine cum driblezi asa, ma felicita Robert entuziasmat.
-Te pot invata eu daca vrei, cred ca viitorul capitan este cel mai in masura sa te ajute, spune Sebastian cu un aer superior in glas .

Nu am chef sa ma cert din nou cu Sebastian, care cred ca si-a propus ca scop enervarea mea. Ma ridic si incep sa ma plimb putin pe teren, analizandu-mi telefonul. Nu am niciun mesaj important sau vreun apel pierdut de care ma pot ingrijora.
Ma intorc spre echipa si spre profesorul de sport ,ce tine in mana mapa cu punctele acumulate:

-Sebastian, te rog sa vii langa mine.
-Imediat, adauga baiatul ridicandu-se de pe banca.

Era normal ca el sa fie capitanul echipei, puteam avea si 20 de puncte deasupra lui, baiatul directorului ar fi prestat castigator.

-Te rog sa anunti tu, persoana careia ii vei preda stafeta.
-Poftim?
-Bine, nu vrei? Atunci o voi anunta eu: cu diferenta de 6 puncte deasupra ta, James Lange devine capitanul echipei. Felicitari Lange, sper sa duci echipa in urmatoarele meciuri ,spre victorie.
-Multumesc, o sa imi dau toata silința.

Daca el nu este in stare sa fie capitan al echipei de fotbal si nu se poate ridica la alte pretentii decat cele ale unor jucatori slabi, fara orgoliu, ce sa zic?  Sunt altii care merita mult mai mult, care dobândesc lucruri prin talentul si munca lor, nu prin faptul ca au oameni in spate. Si nu ma refer neapărat la mine, ci in general. Ma bucur ca profesorul de sport a putut face alegerea corecta, lucru de care m-am inselat la inceput.
Am jucat fotbal 7 ani ,am fost capitan 5 ani, nu stiu ce facea el pentru echipa asta pana acum, insa daca am intrat in joc, vreau sa-l castig, vreau sa duc echipa asta spre victorii numeroase, sa fac din jucatorii acestia, adevarati concurenti.

Flashback incheiat.

Ma indrept catre cea mai apropiata masa, de unde i-au un servetel ,urmand sa scot micul pix ,pe care il tin in portofel pentru situatiile neprevazute in care am nevoie de asa ceva, ca de exeplu: acesta.

~Sebastian~

Ma intorc cu fata spre baiatul ce mi-a batut usor umarul, urmand sa-l privesc nedumerit:

-Poftim! Un prieten de-al tau m-a rugat sa-ti dau asta, spune si-mi intinde un servetele impachetat.
-Un prieten te-a rugat sa-mi aduci un servetel?
-Da, baiatul de la masa de langa intrare, spune si-mi indica locul unde ar fi trebuit sa se afle asa zisul prieten.
-Nu e nimeni acolo!
-Mai devreme era, probabil a plecat ,spunea ca se grabeste.
-Bine, poti pleca acum.

Iau servetelul si nu pot spune ca nu raman uimit la deschiderea acestuia.

...