Prețul fericirii

28

Ma indrept catre barul, unde ca de obicei incerc sa-mi inec amarul. Cred ca toti barbanii s-au obisnuit cu prezenta mea si nu vor scapa prea curand de mine.
In ce te-ai transformat James?
Nu spun ca inainte imi erau straine barurile sau cluburile, insa pe atunci le frecventam putin mai rar si cand se intampla, era doar pentru distractie. Acum s-a schimbat motivul la 180 de grade. Julia ma scoate din minti si absenta ei ma transforma intr-un nemernic. Abi-a astept sa scap de transportul baietilor si sa ma intorc in  Chicago pentru cat timp este nevoie pentru a o uita pe Julia. Nu vreau sa-i dau dreptate brunetei, dar cred ca are dreptate, ne invartim in jocul asta de du-te, vino si nu mai ajungem la un punct de intelegere. Ori sa renuntam definitiv la ceea ce este intre noi, si daca se poate, sa redevenim prieteni,  ori... nu, nu exista o alta varianta. Imi place de ea, imi place atentia ei, insa nu sunt pentru ea, nu ma pot schimba si nici pe ea nu o pot schimba, e perfecta asa cum e. Nu pot risca sa o "stric" pe ea, stiind ca exista cineva acolo, care o merita exact asa cum e. Ma invart in jurul unui punct, daca nu plec, o sa ne "stricam" amandoi.

-Iar tu, ma intreaba barmanul trecut cu putin peste varsta de 43 de ani. Cu ce te servesc baiete?
-Ceva tare.
-Stii ă...
-James.
-Da James. Stii si eu am fost odata ca tine, credeam ca, daca voi bea si ma voi clatina pe picioare voi uita o problema si da, o uitam timp de cateva ore, dar apoi revenea din nou.
-Va vad destul de bine acum, adica nu sunteti client aici. Cred ca a functionat intr-un fel sau altul.
-Nu am putut sa o uit. A trebuit sa o rezolv. Nici tu nu vei putea daca te faci client fidel aici. Tu nu vei castiga nimic baiete, doar cei care iti iau banii.
-Cred ca problema mea e de nerezolvat.
-O relatie stricata? Se poate rezolva in  doua metode simple. Nu cred ca e nevoie sa ti le mai spun, le stii si tu.
-Suntem cam nehotarati in privinta asta.
-Stii... eu si sotia mea eram la fel. Am renuntat la ea, crezand ca nu o merit. Adica de ce un baiat de cartier, ar putea avea o studenta frumoasa si desteapta? Cu ce ar fi ajutat-o, cu mai multe probleme? Am renuntat la ea, pe atunci crezand ca este spre binele ei. Am fugit de relatia noastra si in loc sa evoluez, sa-i demonstrez ca o merit, o luam in jos, la fel ca si tine. Veneam aici si imi cheltuiam uneori si ultimul ban din buzunar, iar intr-o zi, tot asteptand sa-mi treaca, m-am trezit intr-o zi fara bani, fara iubire si cu datorii. In acea zi, a venit la mine proprietarul acestui bar si obisnuit cu prezenta mea, facandui-se mila de mine mi-a dat un sfat pe care a trebuit pana la urma in viata mea mizerabila, sa-l iau in serios: "decat sa iti plangi de mila, mai bine munceste sa devii cea mai buna versiune a ta". Nu mai aveam ce sa fac. Pierdusem aproape tot, noroc ca imi platisem chiria in luna aia. Nu am avut ce sa fac si din client al acestui bar am devenit angajat. Usor, usor m-am ridicat, in trei ani am devinit unul dintre cei mai buni barmani ai acestui oras si proprietarul a devinit ca un tată pentru mine. El nu avea copii, iar eu nu mai aveam o familie... o pierdusem ca ultimul fraier. Omul acela m-a sustinut pana cand intr-o zi,  multumit de schimbarile pe care le-am facut in viata mea in ultimii trei ani si mai ales pentru faptul ca treminasem o scoala de barbani si imi cumparasem o casa, mi-a facut ceea ce devenea cea mai buna oferta din viata mea. Mi-a dat vestea ca vinde barul. Am crezut ca voi da lovitura cumparand-ul, insa cand mi-a zis pretul... ar fi trebuit sa-mi vand casa ca sa-l obtin. Primele zile au fost groaznice... nu mai aveam nici o motivatie de a mai veni la serviciu, la care inainte veneam de placere, iar persoanele care veneau sa se intereseze de bar, imi stricau si mai mult starea.
-Macar ati ramas cu fata!
-Am zis eu ca am ramas doar cu fata?
James pana la urma am realizat ca asa este in viata. Trebuie sa muncesti ca sa obtii ceea ce iti doresti. M-am ambitionat mai mult si pana la urma am strans banii. Am planificat ca intr-o seara, cand barul era pregatit pentru petrecerea unor pustoaice, sa dau banii si barul sa devina al meu. Aveam in gand că petrecerea aia va fi si a mea. Prima data in viata mea sa-mi fi permis nu doar doua trei sticle de vin, ci o petrecere. Seara a venit si fetele se strangeau, nu era tura mea, asa ca nu eram nevoit sa stau la bar. Am ales sa stau in spate, pentru a ma intalni cu proprietarul si ai inmana banii. Am avut o mare surpriza cand el a venit cu actul de vanzare deja facut. Mi-a spus ca exact astazi l-a facut si astepta avocatul si proprietarul pentru a le semna. Mi-a cazut cerul in cap si vroiam sa plec exact cand cel care trebuia sa asiste la incheierea acelui act, venise. Atunci mi-am auzit numele si dupa cateva secunde aflam ca barul devenise al meu. Proprietarul avea de gand sa mi-l vanda cu cateva luni in urma. Mi-a spus ca, a vrut sa vada daca chiar meritam o asemenea responsabilitate,  fara ca aceasta sa se duca de rapa in cateva luni si daca, chiar mi-o doream pana la urma. A vrut sa ma vada muncind pentru visul meu si dandu-mi silinta pentru ceva ce chiar iubeam, acest local; sa fac ceva ce ar fi trebuit sa fac si pentru fata iubita, pentru Megan. In ultimul ceas realizasem cat am pierdut, cat de prost am fost crezand ca daca uit o problema si nu o rezolv, totul va fi bine la sfarsit.
-Deci dumneavoastra sunteti proprietarul.
-Ma lasi sa-ti spun sfarsitul povestii?
-Va rog!
-In acea seara propri... fostul proprietar mi-a propus sa-mi pastrez banii pentru ca el oricum ar fi avut de gand sa mi-l dea. El vroia sa plece in cateva luni dupa sotia sa in Europa si vroia sa se asigure ca totul va merge bine aici. Nu am stat pe ganduri si la sugestia lui, am achitat petrecerea ce avea loc, chiar in acel moment. Mi-a propus sa mergem mai apoi in sala si sa ii anuntam pe petrecareti ca barul are un nou proprietar si bautura din acea seara este din partea casei. Asa ca asta am facut, iar dupa cateva secunde o fata blonda, care s-a prezentat ca Siera, a venit la bar pentru a-l intreba pe barman daca prietena ei, care a organizat petrecerea cu ocazia intoarcerii ei de la studii, din afara, poate sa-i multumeasca patronului pentru surpriza facuta. Am acceptat aceasta zisa intalnire, iar in momentul in care am vazut-o, mi-am dat seama ca toata munca mea nu a fost in zadar. Sotia mea mi-a povestit ca nu s-ar fi asteptat ca eu sa fi ramas in New York si sa ma vada in seara aia acolo, dar s-a asteptat sa fac ceva bun cu viata mea. Nu am avut tupeul sa-i spun ca fara ea eram pe marginea prapastiei, dar mi-am facut curaj sa-i zic, ca nu am crezut ca o merit si am vrut sa-i demonstrez ca totul este bine inainte de a ramane impreuna. Stii ce mi-a zis James atunci? Mi-a dat o palma si mi-a spus ca sunt un egoist, ca ma gandesc doar la mine. Ca nu iei trebuia sa-i demonstrez asta, ca am facut toate astea, ca in final sa-mi  demonstrez mie ca o merit. Ea ma iubea cum eram si ar fi vrut sa cladim fericirea impreuna. Asa, a trebuit sa plece inafara la studii, nemaiputand sa ma vada departe de ea.
-Pana la urma ati avut un final fericit.
-Da, dupa ce mi-am dat toata viata peste cap, dupa ce am pierdut foarte multe lucruri, dupa ce am suferit si am facut si persoanele pe care le iubeam sa sufere, dupa ce mi-am dat seama ca am gresit si dupa ce in final mi-am cerut scuze celor carora le gresisem.
Dupa ne-am putut continua viata impreuna, fericiti asa cum am fi putut fi de la inceput, daca vedeam adevarul.
-Ma bucur pentru dumneavoastra domnule...
-Eric. Imi poti spune Eric. Deci James... ce vei face? Vei repeta greseala mea?
-Mai am putina treaba de rezolvat, dupa care, voi incerca sa rezolv relatia, daca nu e prea tarziu.
-La mine a durat trei ani pana sa rezolv problema asta. Niciodata nu e prea tarziu James.
-Va multumesc pentru sfaturi. Serios, chiar aveam nevoie de asta.
-Important este ca la sfarsit sa recunoastem adevarul. O seara buna baiete. Sper ca intr-o zi sa treceti pe aici si sa fiti impreuna.
-Sa speram.
-Si nu uita :daca ai asteptari mari si munceti pentru visele tale, le vei atinge pe cele mai inalte, dar daca lasi totul la voia intamplarii si te multumesti cu putin, putin o sa primesti.
-Am inteles. O seara buna!

Povestea patronului chiar m-a impresionat. A muncit pentru ceea ce si-a dori si e demn de respect. Despre Julia nu stiu ce sa zic inca. Vreau sa termin cu baietii si dupa poate o sa iau initiativa in legatura cu relatia dintre noi doi. Nu stiu daca ea are aceeasi impresie cu ceea pe care a avut-o Megan, insa Eric are dreptate, mai bine rezolvi o problema decat sa fugi de ea, chiar daca la el fugitul l-a adus la final intr-o poveste frumoasa de dragoste.
Nu mai stau mult pe ganduri si chiar sunt dispus sa renunt la a mai comanda ceva de baut in seara asta. Ma ridic insa chiar inainte de a ma intoarce, mana ce se aseaza pe umarul meu, ma face sa ma opresc si asezandu-ma inapoi pe scaun, imi indrept privirea catre baiatul din spatele meu:

-Salut! Uite cine e aici, exclama bucuros Sebastian. Chiar vroiam sa vorbim.
-Atunci ar fi trebuit sa imi dai un mesaj.
-Vrei sa iti dau mesaj acum sau iti spun direct si ti-l dau mai incolo.
-Fii direct, am avut parte toata ziua de surprize neplacute, nu cumva sa lipsesti de pe lista Sebastian.
-Tu chiar esti nervos! Nu-i nimic, o sa-ti treaca, cand iti voi spune ca nu mai trebuie sa astepti sa scapi de noi. Maine seara te scoatem la plimbare.
-Of, cred ca ai inteles gresit cum merge treaba asta. Sebastian, eu va scot la plimbare, cheile sunt la mine, asa ca te rog sa ma scuzi, trimite-mi locul si ora prin mesajul ala pe care nu ai apucat sa-l trimiti si mai vorbim.
-James sa nu intarzii.
-Stai linistit, cu cat terminam mai repede cu atat mai bine.
-Asa ziceam si eu. Apropo, maine iti aduc actele ce erau destinate pentru proces, dupa ce termini, chiar tu le poti da foc, adauga si imi face cu ochiul sugestiv.

Abia astept sa pun mana pe ele si sa uitam de toate astea. Din adevarata victima, am devenit agresor si nu e vorba ca ma victimizez, dar chiar si asa, nu imi place nedreptatea, nimanui nu-i place.
Maine e ziua in care voi incepe o noua viata, renuntand la vechiul James Lange, sper sa am un final fericit.
...

Hello dragilor. Sper ca nu v-am plictisit si ca povestea patronului, Eric ,v-a emotionat si pe voi. Astept parerile voastre.