Prețul fericirii

4

~Julia~

Tot drumul spre mall am incercat sa dau de Madalina .Nici un raspuns.
Acum ma indrept spre casa cu telefonul in mana ,poate-poate dau de ea. Prietena mea ,mai mare ca mine cu ceva luni ,avand carnet si eu fiind in intarziere, daca ar reusi sa vina sa ma duca acasa ,ar fi cel mai bun lucru pe ziua de astazi. As ajunge acasa mai repede si totul ar decurge normal. Tata nu m-a anuntat prea multe despre intalnirea din aceasta seara, doar ca este nevoie sa ma imbrac elegant. Acest lucru incerc sa-l respect ,astfel plimbarea prin mall fiindu-mi necesară nu doar pentru a ma calca si uita de incidentul de astazi din biroul directorului, ci si pentru achiziționare unei rochii elegante, asa cum mi s-a cerut.
   Telefoanele incep sa curga din momentul in care ceasul indica ora 17:30. O sa regret ca fac asta,probabil trebuie sa ma grabesc ,caci ceva a schimbat planurile de astazi, iar eu fiind singura ,pe jos, nu stiu daca voi fi capabila sa ma teleportez.
Cu toate acestea raspund:

-Alo ,tati?
-Unde esti Julia?
-Vin de la mall, am fost sa-mi cumpar cate ceva, de ce?
-Trebuie sa plec in oras, mai devreme.

Bine, deci asta e o veste buna, voi reusi  sa sar peste partea problemei intamplate astazi ,astfel tata întârziind diseara acasa si trecand ziua de astazi, nu ma voi mai intoarce la episodul nefericit de care ma tem si in acelasi timp ,imi este mai mult rusine.
Iar panofii aia, cu toc... ma bucur ca vor ramane in continuare in cutie.

-Bine! Nu-i nici o problema tata!
-Deci te descurci sa vii la adresa primita pe telefon,nu?
-Poftim?
-Bine atunci. Trebuie sa inchid ,vorbim mai incolo, astept telefonul tau ,in caz ca nu te descurci sau daca ai vreo problema.
-Alo ,tată, hei, alooo?

Si a inchis! De parca ziua de astazi nu ar fi fost deja împotriva mea, bateria imi moare. Perfect!
Si ai amintit tata, cumva de vreo posibila problema? Nu, ce problema sa am? Sa ma incalt cu acei pantofi cu toc si sa ajung singura intr-un loc necunoscut ,la o intalnire in care nici macar nu stiu de ce ma stresez sa apar?
Totul va fi bine, ce se poate intampla asa de rau?

18:00

Ma strecor in casa si ma rog, sa am timp sa ma pregatesc sau de ce nu... si mai bine, sa primesc un telefon in care sunt instiintata ca prezenta mea, nu trebuie onorata neaparat.
Insa a doua varianta nu sta sa apara prea curand ,caci dupa un sfert de ora in care am fost la dus, telefonul nu-mi indica nici macar un mesaj sau apel pierdut. Continui sa ma pregatesc, ondulandu-mi parul saten si facandu-mi un machiaj ,cat mai natural posibil. Cand ajung si la momentul final, imi iau rochia ce sta acum pe umeras, imbracand-o cu mare grija. Sunt foarte mandra de alegerea mea, rochia alba ,cu un umar si spatele gol, mulata pe corp, se aseaza minunat ,mai sus cu o palma de genunchi. Ma incalt cu pantofii negri cu toc, iau telefonul de pe noptiera de langa usa si pornesc spre iesire intrand in taxiul ,ce tocmai a sosit.

20:02

Ajung la adresa trimisa de tata si spre mirarea mea, ajung in fata unei case, nu a unui restaurant sau a unei cafenele. Este posibil sa imi fi trimis  adresa gresita? Imi amintesc foarte bine ,cum mi-a spus ca iese in oras.
   Acum ,nu ca nu m-as fi facut deja de ras, un motociclist opreste chiar in fata mea. Incerc sa ma intorc din drum, indepartandu-ma usor de baiat, fara a parea prea penibila si imu iau telefonul in mana, pregatita sa-l sun pe tata. Nu apuc sa pun bine telefonul la ureche, caci din curtea casei ,aud vocea foarte cunoscuta a tatei, ce striga de la balconul inalt pentru a ne invita in curte. Da, ati auzit bine "ne invita" . In acel moment ma intorc si observ ca baiatul ce venise mai devreme cu  mtotocicleta si-a dat casca jos si deschide poarta relaxat, cel mai probabil si el locuieste aici. Nu dureaza mult, caci doar intr-o fractiune de secunda ,isi intoarce privirea spre mine ,avand pe chip acea atitudine superioara ,zambind arogant in coltul gurii... ca in urma cu cateva ore: