Prețul fericirii

5

~Julia~

Ma intorc si astept un raspuns destul de bun .
-Ce mai vrei?
-Te duc eu...
-Am spus, nu!
-Vrei sau nu?
-Nu!
-Auzi ,tu crezi ca o sa stau dupa tine sau o sa ma rog in continuare?

Ma abtin sa ma cert cu el ,caci dupa asta ar fi urmat sa-i mai dau una si pe partea cealalta a fetei. Deschid poarta si ies ,urmata de el bineinteles  in spatele meu.

-Spune-mi sincer esti un asasin platit?
-Secret!

~James~

Ii vad reactia uimita si nedumerita la ultima mea afirmatie ,asa ca ma vad nevoit sa-i spun ca am glumit ,dupa care o urmez pana la iesirea din curte.
Se pare ca ziua de azi nu prea tine cu ea ,la poarta parcand Laur ,care sta cu noi. El a ales sa nu ne despartim dupa atatia ani de cand ne cunoastem si fiindu-mi precum un frate s-a transferat si el in liceul cel nou, o data cu asta mutandu-se cu mine. In ultima secunda se da jos si ii fac semn sa imi dea repede cheile. Deci printeso... asta o sa fie interesant. Imi arunca cheile si in urmatoarea secunda le prind ,urmand ca mai apoi sa o iau pe sus pe printesa mofturoasa ,urcand-o in Ferrari-ul rosu . Daca doar din cauza unei tachinari simple ,mi-a dat o palma ,nu vreau sa-mi imaginez cum va reactiona acum.
In ciuda tipetelor ei pornesc masina si ies de pe strada, lasandu-l pe Laur sa se tavaleasca de ras in urma mea. Tata mi-a zis sa am grija de ea. Nu vreau alte probleme ,asa ca asta incerc sa fac:

-Ce crezi ca faci, esti nebun? Am spus sa ma lasi singura! Esti surd?
-Astea sunt trei intrebari ,la care vrei sa raspund prima data?
-Esti un nesimtit James!
-Nu, doar am un simt al umorului dezvoltat ,acea caracteristica ce tie iti  lipseste cu desăvârșire.
-De ce nu o poti inlocui cu putin creier?
-Asta va fii treaba ta ,domnisoara meditator. Cand incepem?
-Stii ceva, renunt! Poti sa faci ce vrei, eu nu ma mai bag.
-Ok ,asta a sunat ca o provocare!
-Ce mai vrei acum?

Fata asta va vedea ce pot face si ce nu. Daca vrea sa renunte la meditatii ,e de vazut. Insa cum a spus si tatal ei la cina ,nu isi va permite prea curand un automobil asa cum ea isi doreste, deci... nu are incotro. E desteapta, stie ce vrea, iar amenintarile pe care le foloseste impotriva mea, sunt spuse doar la nervi. Fata asta se enerveaza prea usor!
Tin drumul drept, urmand sa fac la stanga spre lac, in momentul in care o idee imi strabate mintea. Voi incerca sa ma apropii de ea si sa o faca sa-si schimbe parerea despre mine si daca ma enerveaza in continuare ,aici am ocazia sa-i raspund cu aceeasi moneda ,fiind pe un camp izolat. Nu, nu o voi omori.
In portbagaj este o patura, cu care a fost fostul proprietar ,Laur cu noua lui prietena la pignic. Si in mijlocul padurii nu va avea unde sa plece ,asa ca va fii obligata sa ma asculte.

-Ce faci, ai gresit drumul. Unde crezi ca mergem?
-Tu taci vreodata?

Cred ca a inceput sa-mi placa de fata asta. Pe langa eticheta pe care ea mi-a pus-o mie ,deja dupa cateva ore, nu stiu daca isi da seama ca ea, nu e cu mult mai diferita, aproape ca pot spune ca semanam.
Ajungem langa lac si parchez masina cat mai aproape de pontonul acestuia. Ma dau jos si dechis portbagajul luand patura. Ma duc la usa ei deschizand-o atent si asteptand ca fata sa coboare ,insa nu o face. Sta cu genunchii stransi la piept si cu capul rezemat in palme:

-Nu cobori?
-Esti un nesuferit James, trebuia sa ajung undeva.

In urmatoarea clipa vad cum isi scoate telefonul, acest gest ajutand-o rapid sa scape de el. De ce? Simplu, sa spunem ca se teleporteaza in buzunarul meu.  Nu va avea tupeu sa-l ia singura, asa ca pentru a intra iar in posesia lui ,va trebui sa mi-l ceara frumos.

-Ce faci, tipa in continuare la mine.
-Cred ca trebuie sa schimbi placa ,e a trei-a oara cand aud asta.
-James imi vreau telefonul!
-Bine ,am inteles, stii cum ma cheama. Mi-ai pronuntat numele intr-una de cand ne-am intalnit. James in sus ,James in jos. James lasa-ma, James ce faci? Ai gresit drumul James.
In fine, ai folosit cam toate cuvintele din dictionar ,dar ai ratat doua.