43

2.1K 87 26
                                    

~James~

-Tati, tati, sa-ti povestesc ce am facut astazi, adauga baiatul cand intra alergand pe usa.
-Da, du-te la tatal tau si spune-i ce ai facut, adauga imediat si mama lui dupa ce pune micul rucsac pe dulap, suparata.
-Ce s-a intamplat Erik?
-Astazi in parc, un baiat a lovit-o pe Siera cu un bulgare si ea a început sa planga, asa ca...
-Continua Erik, adauga mama lui suparata.
-Asa ca si eu am facut la fel. Nimeni nu imi face verisoara sa planga.

Cand am spus acum 5 ani ca vreau ca bebelusul de care tocmai aflasem sa fie fetiță, de aceea imi doream. Din personalitatea mea si a Juliei, doar asta putea rezulta. Un baietel curajos, incapatanat care de la varsta asta frageda ar face orice pentru familie. Chiar sunt sigur ca are sangele meu in el. Fetita pe care el o apara de fiecare data cand e nevoie si careia ii zice "verisoara", este fetita lui Laur si a Madalinei. Siera are patru ani si seamana leit cu mama ei. Este cea mai buna prietena a lui Erik si de cand prietenii nostri au aflat ca vor deveni si ei parinti la randul lor, cea mai mare bucurie a tuturor a fost ca, copiii nostri pot creste impreuna.
Erik este un baietel brunet, cu ochii verzi, foarte istet, vesel si plin de energie. Este toata mandria mamei lui, care il iubeste enorm. Julia mereu si-a dorit un baietel si sincer sa fiu, cand il vad cat de mult seamana cu mine sunt la fel de mandru de el. Copiii acestia doi sunt pura noastra dragoste si oricat de tineri am fi fost atunci cand ei au aparut in viata noastra, nimeni nu si-a dorit ca acestia sa nu existe.
In seara in care am fost la Paul, pentru ai da vestea ca vom deveni parinti, a existat o urma de ingrijorare din partea lui, insa toata aceasta ingrijorare era pusa asupra mea, din neincrederea totala ca voi fi alaturi de Julia si de copilul nostru. Nimeni nu a avut aceasta incredere asupra mea si sincer nici eu nu am fost convins ca ma voi descurca, dar acum dupa cinci ani, nu regret o secunda ca am facut acest pas impreuna cu Julia. Erik este tot ce am mai pretios, el impreuna cu mama lui mi-au adus linistea si fericirea pe care am cautat-o toata viata.

-Tati sa stii ca nu l-am lovit asa de tare, mami exagereaza si vrea sa ma pedepseasca.
-Vino aici, il indemn luându-l in brate. Erik, mamei tale nu ii place violenta, ea nu e de acord cu asta.
-Dar unchiul Laur mi-a spus ca si tu ai batut niste baieti rai. Pe tine te-a pedepsit mami?

Ma uit la Julia uimit de tot ce tocmai am auzit, vazand ca si ea este la fel de uimita ca si mine si observand cum obrajii ei s-au imbujorat, sigur nu voia ca Erik sa stie aceste detalii. Ridica din umeri in sensul in care nu stia ca Laur a "dat din casa" si incercam sa trecem repede peste acest subiect.

-Da Erik... si pe mine m-a pedepsit mama ta si am inteles ca nu rezolv nimic cu violenta.
-Dar a dat in Siera, adauga din nou si vad cum ochii aceia verzi se umplu usor, usor de lacrimi.
-Uneori vrem noi sa le razbunam pe persoanele pe care le iubim, insa nu asta este solutia de fiecare data. Esti un baiat foarte curajos sa stii, dar sper sa nu se mai repete acest incident, nu cred ca vrei sa o superi pe mama ta.
-Nu vreau!
-Haide sa o impacam, vrei? ii soptesc la ureche, asteptand raspunsul lui.
-Bine, dar vino si tu, tati.

Si atunci ii dau drumul din brate si ne indreptam catre mama lui. El alergand si sarindu-i in brate pentru ai oferi multi pupici, iar eu pentru ai imbratisa pe amandoi.

-Mami, te rog sa ma ierti, adauga Erik cu ochii deja inlacrimati si cu fata lui de ingeras trist, lucru ce o induioseaza imediat pe Julia; amandoi mai folosim aceasta tehnica din cand in cand, de aceea spun, ca Erik imi seamana leit.
-Of... semeni atat de mult cu tatal tau. Bine, te iert de data aceasta, dar sper sa nu se mai repete. Haide, du-te si spalate pe maini, vine ora mesei in curand.
-Bine... tati... adauga baiatul tragandu-ma de maneca pana ma cobor la nivelul lui. Sa o impaci tu pe mami!

Si acestea fiind spuse baiatul fuge imediat razand in camera lui, stie ca a scapat si de data asta. Fugarul asta mic, mereu scapa usor din orice, sper sa nu i se urce la cap acest obicei.

Prețul fericiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum