Prețul fericirii

21

11:48

Ma trezesc intr-un final din alt cosmar pe care nu mi-l doream si incep sa ma gandesc serios la varianta unui psiholog. In secolul douazeci si unu, nu mai este o tragedie sa mergi la un specialist. Nu inseamna ca ai probleme psihice daca treci prin cateva sedinte, ci pur si simplu ca ai nevoie sa vorbesti cu cineva despre problemele tale si ceri si sfaturile unei persoane pregatita pentru asta.
O sa ma mai gandesc si la varianta asta.

Ma ridic din pat si desfac larg draperiile si geamul. Ma indrept catre baie unde fac un dus scurt si termin si restul rutinei de dimineata. Dupa ce ma schimb, ma indrept catre bucataria, unde mirosul de cafea imi invaluie toate simturile.

-Buna Juli!
-Buna tata! Ai venit de mult?
-Nu. La ce ora intri astazi?
-Doisprezece, dar nu ma duc!
-De ce?
-Nu ma simt prea bine, dar o sa imi revin cumva.
-Nu ai dormit aseara?
-Poftim? Sigur ca am dormit!
-Ce sunt cu cearcanele alea? Si parca ai si slabit.
-Tata, te rog. Am fost asa dintotdeauna.
-Julia, te cunosc destul de bine. Ai o greutate normala varstei tale, tu nu esti slaba. Dar acum nu stiu ce sa zic.
-Sunt foarte bine, ce are toata lumea cu mine?

S-a intors universul impotriva mea? De ce ma toaca toata lumea la cap? Iti place de James? Esti bine? De ce ai slabit? Ai cearcane! Nu esti bine!
Nu, nu sunt bine si toate lucrurile astea nu vin din cauza unei boli fizice, am inima facuta tăndări si de fiecare data cand incerc sa lipesc o bucatica, vine cineva si o deslipeste la loc.
Urc mai mult sau mai putin nervoasa in camera mea, in spatele meu, tata intrebandu-se daca a spus ceva gresit! Nu, nu a spus, dar vorba lui James, chiar daca nu vreau sa-i dau dreptate, cred ca am devenit cam irascibila in ultima perioada. Si asta datorita cosmarurilor in care el ma bantuie. Totusi, de ce acum?
Si de parca nu era de ajuns cicalirea Madalinei si a lui Laur, acum mai este si tata! Daca m-a vazut asa, cu siguranta va pune intrebari si la ce nervi am zilele astea, imi este frica sa nu ma cert cu el, din cauza lucrurilor nepotrivite pe care le-as putea spune.
Iau telefonul de pe noptiera si primul lucru pe care as fi vrut sa-l fac este sa o sun pe Madalina, insa are cursuri astazi, la fel ca restul adolescentilor normali. Asa ca dupa alte cateva minute uitandu-ma pe pereti, stiu ce voi face astazi, voi dormi putin, fiindca asta ma va ajuta sa ma mai linistesc, dupa care voi face o mica plimbare.

15:56

Imi iau geaca de piele din dulap, dupa care imi prind parul intr-o coada dezordonata si ma indrept catre iesirea din casa. Spre fericirea mea tata nu este prin preajma si nici nu ma chinui sa-l anunt ca voi pleca cateva ore. Imi incalt bocancii negri, lucru pe care il fac din cauza ploii de afara si cu speranta ca ploaia se va opri curand, ies din casa.
Nu mai ploua, se pare ca universul tine cu mine astazi.
Pornesc lent pe aleea ce tine drumul soselei si continui sa merg spre locul in care nu am mai fost de mult timp. Nu am mai trecut pe la mama de dupa moartea ei, lucru pe care l-am facut in speranta ca o sa-mi fie mai usor sa o uit sau mai bine zis, sa uit durerea pe care mi-a provocat-o absenta ei.
Acum intrand in cimitir, incerc sa-mi aduc aminte locul unde ne-am luat ramas bun.
Cu pasi mici si calculati ajung in fata cavoului unde numele ei este inscriptionat in marmura, alaturi de poza ei si un mic ingeras atasat:

"Buna mama, stiu ca nu am mai trecut pe la tine si imi pare rau ca te-am lasat singura, iar acum... am atatea sa-ti povestesc. Mereu mi-ai zis sa am grija de inima mea, fiindca ea este castelul meu si nu pot lasa pe oricine inauntru. Si tocmai asta nu am facut! Iar acum... castelul a devenit ruine. Cum il repar daca nici macar nu stiu cum il dau afara pe el, pe cel care a avut grija sa darame zid cu zid si tot ce era acolo? Daca ai fi fost aici, ar fi fost mai usor? Of, imi este dor de tine mami.
Cum scap de el? Acum e dragut, acum se comporta ca un nesimtit. Stiu ca are si el problemele lui, a fost ranit si din pacate nu s-a vindecat pana acum, dar de ce nu ma lasa sa-l ajut, de ce nu lasa pe nimeni sa-l ajute?"