Prețul fericirii

35

Ajungem cu bine după drumul ce parea ca nu se mai termina. In sfarsit am coborat din masina si ma bucur ca suntem ambii intregi. Sebastian isi cauta cheile si imediat cum le gaseste prin buzunar, deschide usa, el intrand inaintea mea, in casa. Niciodata nu a fost un gentleman si nici nu ma astept sa fie vreodata. Mereu se chinuia in fata tatei sa para un baiat excelent, evident ca se dadea de gol pe ici pe colo, insa el nu a fost niciodata.

-Mai vrei ceva de baut, ma intreaba cand scoate din dulapul din bucatarie o sticla de vin.
-Cred ca imi ajunge pentru seara asta.
-Esti sigura?

Stau sa ma gandesc cateva secunde si imi dau seama ca unul dintre noi va ceda dupa atata alcool si daca aceea sunt eu, nu va fi bine. Totusi... daca el nu va mai fi într-o buna "functionare" asta ma va ajuta mult, imi va da timp sa fac ceva.

-Nu! Cred ca, cateva pahare nu mai strica nimanui.
-Ma asteptam sa zici "nu,,.
-De ce? Fiindca Julia e fata aceea cuminte?
-Uite Julia, hai sa lasam prefacatoria asta. Ce vrei?

Panica, multa panica simt cum ma inconjoara si incep incet-incet sa tremur, asta nu e de bine. Gandeste Julia!

-O viata mai frumoasa. Vreau sa fiu asa ca tine, ca prietenii tai. Chiar gresesc cand cer o periaoada mai draguta? Pana la urma niciodata nu am facut nimic. Mereu am stat sa ma plang, sa invat si unde am ajuns? Nu cred ca am ajuns sa fiu casatorita cu un doctor, sa am o familie frumoasa sau o cariera stralucita. Totul se duce de rapa din cauza unor baieti! Si poti fi sigur ca si tu esti pe lista.
-Ce mult vorbesti in seara asta!
-Nu ma mai provoca!
-Bine frumoaso, atunci sa vedem cat te tine sinceritatea asta!

Si dupa cateva momente ma ia de mana si impreuna cu sticla de vin si doua pahare, ne indreptam catre camera lui. Un fior rece ma trece pe spate si toata increderea se scurge ca nisipul intr-o clepsidra. Ma asez pe pat nonsalanta fiindca nu trebuie sa ies din rol si ma uit la Sebastian cum toarna in pahare vin. Se intoarce catre mine cu un pahar pe care imediat il ciocnesc cu al lui.

-Vrei sa jucam un joc, ma intreaba si zambetul i se muta in coltul gurii.
-Nu ar fi prea distractiv in doi.
-Eu zic ca va fi distractiv pentru cel care cade.
-Asa sa fie? Bine, ce vrei?
-Adevar si provocare, dar fii distractiva pentru numele lui Dumnezeu.
-Sunt foarte distractiva in seara asta din cate poti observa, poti sa ai incredere.

De unde atata incredere Julia?

-Dar schimbam regulile! Cine nu vrea sa faca provocarea sau sa raspunda, bea vin.
-Bine.
-Super!

Incep sa cred ca motivul pentru care m-a chemat Sebastian, a fost ca sa descoasa cat mai multe lucruri de la mine. Sper sa nu ajung pe jos inaintea lui, caci asta era scopul meu.
Si acestea fiind spuse incepem sa ne facem comozi pentru a incepe. El isi da geaca jos, eu la fel, dupa care pune un scaun in fata mea si ma priveste in ochi.

-Fara minciuni, adauga si isi întinde palma catre mine.
-Fara, raspund si ne strangem mainile.
-Julia, adevăr sau provocare?
-Sa o luam incet, zic. Adevar!
-Care e scopul pentru care ai acceptat sa vii cu mine.
-Prea multe persoane care m-au sufocat in club. Simplu!
Tu ce alegi?
-Adevar.

Ce usor ar fi sa te intreb unde este arma, dar tu ai bea, nu-i asa?

-De ce ai vrut sa vin cu tine?
-Aleg sa beau!

Nesimtitul!

-Aleg provocare, adaug dupa ce termina de savurat vinul.
-Aleg sa-ti dai ceva de imbracat jos.
-Sigur, spun si ma descalt de tocurile blestemate.
-Nu esti amuzanta deloc!

Dupa alte intrebari si provocari la care fie am acceptat sa raspundem fie nu, Sebastian devenise obosit asa ca se asezase in pat langa mine pentru o ultima runda.