Prețul fericirii

42

09:34

Simt cum zece mii de emotii ma incearca si cum picioarele ma lasa incet, incet. Ma sprijin de chiuveta de la baie si privesc inca speriata micul test de sarcina. In ultima perioada m-am simtit mai rau si la indemnul Madalinei m-am decis sa fac acest test. Test care spre surprinderea mea este pozitiv.
Ma tot gandesc la reactia lui James, am avut discutia asta despre copii cu ceva timp in urma. Discutie care a aparut din greseala si care evident s-a terminat cu "nu suntem pregatiti pentru asta". Ce o sa ii spun acum? Nu am de gand sa... sa renunt la bebeluș, dar... ce o sa fac acum?

-Julia, esti bine? ma intreaba James dupa cateva momente.

Imi sterg lacrimile si ma pregatesc sa ies din baie, dupa ce ascund testul in dulapul de langa oglinda, in graba.
Ies din baie si incerc sa trec pe langa el, insa ma prinde de umeri si ma tine in loc.

-Iar ti-a fost rau, ce este cu fața asta?
-Sunt bine James, doar...
-Doar ti-a fost din nou rau. Haide, îmbrăca-te!
-De ce?
-Mergem sa te vada un doctor.
-Nu James! Stii ca imi este frica de spital.
-Julia, nu mai fii un copil. Ai 20 de ani!

Sincer nici nu stiu cum au trecut acesti doi ani.
Dupa ce ne-am decis sa ne mai dam inca o sansa, timpul a trecut asa de repede, asa de frumos. Parca nici nu imi mai pare rau de tot ce am trait inainte de asta. Cand ne-am intors acasa in seara aceea, tata era cat pe ce sa ma dea disparuta impreuna cu Madalina, Laur fiind cel mai calm, fiind aproape sigur ca eu sunt cu James. Fiind mai speriat pentru el defapt, crezand ca sunt mai mult eu in stare sa ii fac ceva lui James.
Lasand gluma de o parte, James a stat drept in fata tatei in seara aceea, chiar daca si asupra lui a fost o presiune mare. Aparent tata a fost de acord cu relatia nostra dupa toate cele intamplate, mai tarziu afland si eu ca James ii ceruse voie sa aiba grija de mine, cat timp eu am fost plecata in Chicago. Prin dorinta arzatoare a lui James de a ma proteja, i-a demonstrat tatei dragostea lui pentru mine, asa ca nu au mai existat discutii contra relatiei noastre.

-Te pregătești, ma intreaba dupa ce nu mai primeste nici o reactie din partea mea.
-James... nu insista, te rog.
-Fii atenta cum facem. Am o cunostinta de familie, care este medic, o pot suna sa vina sa te vada. Asa nu te duci la spital si nici nu ai de unde sa mai iei frica, doar te rog sa ma asculti. Trebuie sa te vada cineva.

M-as mai contrazice cu el un ceas, dar stiu ca orice ar fi ma va lua pe sus si tot nu voi scapa, asa ca accept propunerea lui.

-Bine, o sun imediat pe aceasta doctorita, te las sa te pregatesti.
-Bine, dar James...

Dar James stiu deja de ce imi este rau, sunt însărcinată! Haide Julia, doar nu crezi ca va fugi? Spune-i o data!

-James, sa nu fie la spital. Mai bine las-o pe alta data.
-Imbraca-te o data Julia. Nu iti face rau nimeni.
-Esti sigur ca poate ajunge aici? Poate e ocupata.
-Julia, nu te mai prosti, sambata ea nu lucreaza.

11:25

-Buna, ma bucur sa te cunosc, eu sunt Leyla, adauga fata dupa ce isi aseaza mica valiza pe pat, la care ma uit cam ciudat, stiu ce tin doctorii in ea.
-Stai linistita, nu o sa te intep, propit. Acum, spune-mi tu ce ai. James nu mi-a povestit prea multe, doar ca nu te simti prea bine de o saptamana in coace.
-Da... nu prea mi-a fost bine.
-Si ca simptome?
-Ameteala, dureri de cap, varsaturi...
-Si... te-ai gandit ca poti fi însărcinată?

Inghit in sec si deja stiu unde se va ajunge. In cateva minute James v-a afla de asta si cu siguranta nu va fi prea incantat, dar daca e nevoie o sa trec prin asta singura.
Ma ridic din pat si ma intrept catre baie, de unde ma intorc cu doua teste de sarcina pizitive. In timpul in care James a fost sa o ia pe Leyla, eu am mai facut unul. I le inmanez femeii si in cateva secunde un zambet larg apare pe fata ei.