Prețul fericirii

24

10:00

Ma trezesc desteptat de alarma ceasului ce tocmai a inceput sa sune, insa aceasta etapa din zi, nu mi se mai pare atat de urata datorita faptului ca ma trezesc in bratele unui inger. Opresc alarma, dupa care o sarut pe Julia pe frunte, urmand sa ma ridic, parasind dormitorul si lasand fata sa mormaie in spatele meu ceva indescifrabil. Cobor la parter  indreptandu-ma catre bucataria unde mirosul cafelei proaspete inunda toata incaperea:

-Buna dimineata James.
-Buna dimuneata Mikel.
-Sa va fac micul dejun? Doua portii?
-Nu e nevoie, adauga minunata fiinta ce tocmai a sosit in spatele meu. Nu va deranjati, nu vom avea timp sa mancan.

Si acestea fiind spuse, Mikel paraseste incaperea, dar nu inainte de a mai intreba odata daca suntem siguri ca nu vom manca. La confirmarea Juliei si in urmatoarele momente in care ramanem siguri, ma indrept catre ea, sarutand-o usor pe buze:

-Mmh... dimineti asa frumoase sa tot avem.
-Foarte frumoase, dupa ce seara urata am avut!
-Esti bine acum?
-Da, cred ca da, insa trebuie sa trecem pe acasa pentru a-mi lua lucrurile. Nu am cum sa merg la liceu pana nu-mi iau tot ce imi trebuie.
-Esti sigura?
-Stii tu o alta solutie?
-Nu prea.
-Bine atunci! Ma duc sa ma schimb si ne vedem la masina?
-Si eu trebuie sa ma schimb Julia si spre neplacerea ta, tot in partea aia este si camera mea.
-Corect!

Dupa ce am facut cu schimbul la baie, ne-am dat seama ca Julia nu se poate intoarce nici macar acasa cu hainele ce ieri au fost aproape distruse de ploaie, asa ca inainte de a merge acasa la ea, am oprit la Madalina, pentru a se schimba, inplicit de a o lua si pe ea pentru a merge la Julia linistiti. Tot drumul a fost pavat cu intrebarile Madalinei si chestionari la adresa mea. Cu toate acestea drumul mi s-a parut cat se poate de lung, insa ajungand in fata casei Juliei, tensiunea mai dispare cand observ lipsa masinii tatalui ei.
Intram in casa si in cele 30 de minute in care am asteptat fetele in bucatarie, ziua nu putea sa-mi dea semne ca poate continua bine, caci mesajul de la Sebastian nu a stat sa nu apara: "Vreau sa vorbim":

-Cred ca putem pleca, ma trezeste insa din ganduri Julia, odata aparuta in fata mea, alaturi de prietena sa.
-Sigur, adaug si ma ridic, lasand mesajul lui Sebastian fara raspuns.

11:45

Ajungem in parcarea din fata liceului si deja stiu ca voi regreta ce va urma sa fac. Ma dau jos si tot sper ca Julia sa nu se apropie de mine, este prea multa lume in jurul nostru, pentru a fi acum impreuna:

-Ce ai, ma intreaba bruneta apropiindu-se putin prea mult de mine.
-Nimic, vreau doar sa ajung in clasa, prea multa lume pe aici.

Si asa fac, ma indepartez de ea fara prea multe explicatii, iar dupa ce blochez masina, nici ca ma mai uit inapoi. Trec prin multimea de persoane si cu pasi rapizi ma indrept catre intrarea in liceu.
Nu pot sa cred ca am facut asta, insa asa este mai bine. Cu cat suntem mai retrasi cu atat nu vor mai exista curiosi.
Urc primul etaj, dupa care si pe cel de-al doilea, ajungand in cele din urma in clasa  care in momentul de fata, ar trebui sa fie goala, colegii mei mergand acum la sala de sport,  pentru prima ora.
Intru in clasa, si deja prezesta celor trei baieti nu ma prea incanta la prima vedere... nici la a doua, insa nu mai am unde fugi.
Aduna-te James! Acum ori niciodata:

-Uite cine e aici! Se pare ca ai primit mesajul meu, adauga Sebastian entuziasmat.
-Da, l-am primit; si pe primul si pe cel de-al doilea.

Primul fiind cel trimis acasa la Julia, iar urmatorul, nu cu mult inainte de a parca in curtea liceului:

-Ma bucur. Acum, sa inteleg ca esti de acord pentru a ne da o mana de ajutor.
-Un singur transport si am terminat ,da?
-Sigur James, insa ai grija sa nu afle nimini.
-Asta imi doresc si eu, crede-ma!
-Desigur, nu cumva sa afle si Julia despre asta ,nu?
-De ce mi-ar pasa de Julia? E o persoana ca toate celelalte pentru mine.
-Esti sigur? Am vazut cum te privea cand ati sosit in parcare, sa nu mai spun ca tu ai adus-o?
-Era impreuna cu  Madalina, iubita prietenului meu. Pe ea am vrut sa o aduc.
-De ce nu a adus-o Laur?
-Fiindca nu s-a simtit prea bine in dimineata asta! Altceva?
-Da!
-Uimeste-ma!
-Ca sa nu afle cumva Julia, cu ce te ocupi...
-Nu ma ocup si nici nu am de gand sa o fac, este doar pentru o seara. Asa scap de problemele pe care mi le-ati creat.
-Cum spui tu atunci! Ca sa nu afle ce vei face o seara... nu vei mai fi prin preajma ei, de relatie nici nu se mai  pune problema, cum ai zis si tu!
-Nu stii despre ce vorbesti!
-Foarte bine atunci, demonstreaza-mi ca ma insel si ca intre voi nu este nimic.
-Bine!
-Super. Acum poti pleca, ne vedem pe teren!