Prețul fericirii

26

Nu stiu cum am reusit, dar imediat dupa ultimul clopotel din decursul acestei zile, reusesc in cateva secunde sa fiu langa cei doi prieteni ai mei. Ma refer la prietenii mei adevarati care inca cred ca le-am inselat prietenia, alaturandu-ma lui Sebastian. Adevarul este ca... in locul lor presupun ca as fi putut reactiona la fel, insa din postura mea, de vinovat in acest caz, incerc doar sa scap de grija transportului fara a mai pune grija si pe umerii celorlati. Insa in incercarea mea de a-i feri de Sebastian, i-am indepartat pe toti. Sunt constient de asta, insa daca ar fi sa aleg dintre a-i rani ascunzand toata povara asta de ei sau a le spune si in incercarea de a ma scapa, sa se implice din greseala si ei, aleg sa ma substrag si sa ma retrag incet din tot, fie ca ar fi sa il abandonez pe cel mai bun prieten al meu... cred ca viata lui ar fi mai buna aici oricum.

-Ce faceti, intreb apropiindu-ma de cei doi.
-Bine, imi raspunde Laur sec.
-Vrea sa spuna ca ne indreptam spre Centru pentru a lua masa, la Prize, vrei sa vii si tu?
A, stai putin, acolo s-a dus Julia cu Kaiden. Of, atunci ramane pe alta data James. Ne mai vedem, sper.

Am pierdut conversaria de la numele "Kaiden". Cred ca e baiatul de dinainte, pe care Julia l-a imbratisat si pe care nu cred ca l-am mai vazut vreodata. Motivul pentru care Madalina nu ar vrea sa se implice in grupul celor doi, ar fi doar daca nu ar vrea sa intrerupa ceva. "Ceva" ce nu cred ca exista intre ei. Abi-a l-am vazut pe baiat, ceea ce inseamna ca nu e in oras de mult timp. Asa ca... nu e ca si cum le-ar strica cina romantica de doua persoane, fiindca nici macar nu se pune problema ca ea sa fi vorbit cu el de mai mult timp, caci pe acea vreme, cel mai probabil ea ar fi fost cu mine împreună. Julia nu ar vorbi cu altcineva pe timpul unei relatii niciodata sau mai mult de atat, sa insele. Ea nu este asa si chiar daca nu as cunoaste-o foarte bine, as fi constient de asta. Poate Mădălina nu vrea sa strice intalnirea celor doi, dar asta nu inseamna ca eu nu ma pot asigura daca asta este mai mult de o intalnire prieteneasca intre... doi verisori sau chiar este mai mult.
Ies din parcarea liceului, de data aceasta pe motocicleta nou scoasa din garaj si ma indrept catre terasa Prize, care e oricum cea mai des vrecventata de noi patru. In caz ca Julia mi-ar sesiza prezenta, ar fi ca si cum ne-am intalni pe strada, fiindca locul acela este comun tuturor. Nu stiu cum reusesc in doar cateva minute sa ajung in centru si nici de ce fac asta, caci nu sunt o persoana geloasa... in general, dar oricum as fi, vreau sa cunosc si eu, ceea ce se intampla in jurul meu.
Ajung in fata restaurantului, la cativa metri de masa la care stau cei doi. Sunt vizibili prin sticla geamului si sunt mai mult ca sigur, acum cand ii vad unul langa altul, ca Julia nu ar renunta atat de repede la relatia noastra. Adica... a zis ca ma iubeste. I-am spus ca sunt un uragan de sentimente si probleme, iar ea mi-a zis ca va ramane langa mine.
Ii privesc si nu mult dureaza pana se intmapla. Se pare ca "verisotul" ei o saruta apasat pe buze. Nu stau prea mult pe ganduri si imi dau seama ca acel baiat spre ghinionul meu, nu este un var de-al ei. Ma intorc pe varfuri catre motorul ce statea parcat la doar cativa metri de mine si in doar cateva secunde dispar din jurul restaurantului.

~Julia~
In urma cu cateva minute:

Continuu sa-i povestesc despre viata mea din ultima perioada , insa exceptand povestea legata de James, pe care nu stiu cum sa o inchei, ce m-ar face sa deschid iar cartea, chiar daca ar fi doar sa-i povestesc. Kaiden sta si ma asculta atent, incuvintand din cand in cand.
Acum vine randul lui sa imi povesteasca despre ultimele lucruri facute in perioada asta urata din viata lui. Nu vreau sa intervin prea mult in viata lui personala, insa curiozitatea legata de cum nu a decis sa se intoarca de mai mult timp, imi pune capac, asa ca imi fac curaj si intreb:

-Tot nu inteleg cum ti-a luat atatia ani, sa te hotarasti sa vii. Daca pot spune asa, fiindca ceva imi spune ca daca mama ta ar mai fi trait si acum, ai fi fost departe.
-Julia... ideea este ca nu a fost prima data cand am vrut sa ma intorc.
-De parca acum ai vrut. Ai spus chiar tu, ai fost constrans de circumstante.
-Nu a fost chiar asa. Defapt moartea mamei nu a fost tocmai un accident.
-Nu inteleg Kai!
-Acum trei am mai incercat sa plec. I-am spus exact ce am gandit, pentru prima data in viata mea, am avut curajul sa-i spun toate lucrurile care ma macinau si ceea ce ma tinea acolo. Si stii ce a facut? A incercat pentru prima data sa se sinucida. Nu i-a iesit atunci... pastilele pe care le-a luat nu au fost suficiente pentru a-i lua viata, pana ca eu sa o gasesc intinsa pe jos in dormitor. M-a urat o perioada pentru faptul ca am vrut sa o parasesc, dar la fel ca si a doua oara, m-a iertat cu timpul.