Prețul fericirii

36

Dupa ce ajungem acasa la Sebastian dupa un drum relativ lung, tinand cont de toate intrebarile ce imi veneau in cap si de emotiile ce se acumulau cu cat timpul trecea. De ce? Fiindca asta este seara in care cred ca voi gasi adevarul. Inainte sa plecam de la masa prietenilor lui, Sebastian si-a deschis telefonul folosind parola chiar in fata mea, fara sa-si dea seama. Am aflat parola si dupa ce adoarme sau intra la dus, ii voi putea chestiona putin telefonul.... sau mai mult.

-Julia?
-Da!
-Parca vorbesc singur, adauga si isi incruciseaza mainile la piept.
-Scuze, sunt cam obosita. Ce este?
-Te-am intrebat daca faci tu ceva de mancare sau comandam.
-Nu e nevoie sa comandam, gatesc eu ceva. Ai preferinte?
-Nu, dar nu stiu ce gasesti prin frigider.
-Ma descurc, adaug deschizand obiectul mentionat anterior si gasind prin el destule cu care pot face ceva rapid de mancare.
-Eu ma duc sa-mi fac un dus, te descurci singura presupun.
-Sigur.

Asta ar fi putut fi sansa mea sa ii umblu in telefon, dar nu il lasa deloc din mana si ca sa ma duc in dormitor, sa-l controlez, ar fi fost un risc. Gasindu-ma in dormitor si fara mancarea pregatita, m-as fi dat de gol, dar acestea fiind spuse ma apuc sa gatesc niste paste cu piept de pui. Va dura ceva, insa trebuie sa-mi dau putin interesul. Rolul pe care il joc ar trebui sa fie mai apropiat de iubita aia cazuta la piciorele baiatului iubit, asta a vrut mereu Sebastian.

Dupa o ora

Pregatesc cu atentie masa, asezand farfuriile si restul tacamurilor cu grija, langa care adaug niste lumanari si un pahar de vin. Frumos ar fi fost sa-l deschidem impreuna, dar o sa fac pe iubita aceea grijulie si o sa am grija ca totul sa fie deja gata. Gata pentru a scapa din cosmarul asta datorat orgoliilor prostesti, mandriei prea mari si a trofeelor puse pe umerii altor persoane.
Sunt pregatita sa merg catre dormitorul lui Sebastian, pana il vad coborand scarile. La bustul gos si într-o pereche de pantaloni lejeri gri, baiatul nu se opreste pana nu ajunge la cativa centimetri de mine si ma priveste atent in ochi. Simteam o presiune uriasa pe umeri si in clipa in care se apleacă asupra mea, inima imi sta o clipa in loc.

-De ce faci toate astea?
-Ce fac?
-Chiar te implici in relatia asta pe care stim amandoi ca nu o vrei. Ce cauti?
-Sebastian iar avem discutia asta? Tot tu esti cel care nu are încredere, cred ca ar fi trebuit sa fie invers.
-Cat o sa mai rezisti?

Inca putin.

-Destul, imi place asa, adaug si ridicandu-ma pe varfuri ii las un sarut scurt pe buzele sale pline de venin.
-Sa speram, imi place cum esti acum, de aceea mi se pare ceva suspicios.
-Doamne.... mai uita de vechea Julia si o sa te simti mai bine.
-Tu poti sa o uiti?
-Am facut-o deja.

Ma intorc din drum si ma intrept catre masa frumos aranjata, care ii face ochii baiatului sa se mire.

-Sarbatorim ceva?
-Da, dar o sa-ti spun mai incolo.
-Hm, vrei sa ma faci curios sau sa ma lasi cu ochii in soare?
-Dragule se poate asa ceva? E noapte afara, nu te pot lasa cu ochii in soare.
-Serios? Chiar ai glumele la tine, ma intreaba razand.
-Incerc si eu... Pofta buna!

Astfel dupa ce ciocnim paharele  si gustam din vinul spumant, urmeaza sa terminam de mancat si dupa cine stie ce se va mai intampla.
....

-Foarte gustos, te pricepi, mi se adreseaza Sebastian dupa ce termina de mancat.
-Ma bucur ca ti-a placut, dar nu ti-ai terminat vinul, nu l-am ales bine?
-Vrei sa ma imbeti?
-Credeam ca nu cazi asa de repede.
-Nu o fac, dar sunt cam obosit si parca mi se inchid ochii. Orice ai fi vrut sa sarbatoresti, o vei face maine, ma duc sa ma culc.

Ce grosolan din partea lui! Sa zicem ca as fi fost într-adevăr iubita lui, eu sau alta... daca as fi vrut sa sarbatoresc într-adevăr ceva s-ar fi culcat? Of, ăsta e Sebastian, atat timp cat lui ii este bine ce mai conteaza altcineva?!