Prețul fericirii

17

~Julia~
15:36

După ce aseară i-am explicat Mădălinei ce simt pentru James, mai exact confuzie și faptul că ma gandesc foarte clar că nimic nu poate fi intre noi, prietena mea a vrut să mă asigure ca nu-l va lasa pe James sa ma mai supere.
Stiu cat de războinică poate fi uneori ,însă de data asta port un război cu mine însămi. Ma lupt cu acele sentimente pe care le pot dezvolta si nu vreau. Adica... ce sa dezvolt daca primesc doar indiferența și răutate? E clar ca James nu vede nimic legat de mine, iar episodul cu fata blonda de ieri, imi confirmă cu atat mai mult ideea.

Acum ne pregătim sa-l surprindem pe Laur, surpriză de ziua lui fiind gata. Pe ici pe colo zboară cateva baloane colorate, tortul si confeti-ul fiind gata sa-l primească în sala de mese pe sarbatorit. Dupa ce am instins luminile suntem pregatiti pentru baiatul care tocmai soseste cu gasca sa de prieteni spre noi.
Imediat cum pășește inauntru, incaperea se umple de aplauze si felicitari, Laur a împlinit 19 ani. Băiatul a cărei expresie emana uimire amestecata cu putina fericire si extaz, se indreapta cu pasi marunti catre iubita sa, pe care o saruta si ii multumeste pentru surpriza.

-Doar nu credeai ca am uitat de ziua ta.
-Nu credeam, doar ca eram atat aproape sa te invit la ea diseară si sa-ti fac eu surpriză.
-Ce amuzant. Nu aveam cum sa uit, doar ma prefacem, ii spune Mădălina entuziasmată.
-Puteai sa o faci mai devreme, anunță si brunetul, care acum s-a apropiat mai mult de noi. Era pe cale să plece din liceu de suparare.
-Ba nu e adevarat. James doar exagereaza, tine sa ne anunte Laur.
-Sigur, sigur. Si eu eram cel care minte.

De ce s-a uitat la mine? L-am invinovatit eu de asa ceva?
L-am invinovatit ca nu vorbește cu mine, nu ca minte. Nu avea cu ce să mintă din moment ce nu zice nimic. Of, ce complicat e.
Dupa ce il îmbrățișam pe Laur si ii dam cateva cadouri, ne strângem la o masă, majoritatea prietenilor lui pentru al felicita. Aici eram eu, Madalina, Laur, Cristian, James, alți doi băieți și... fata blonda de ieri.

-Deci?

Din nou nu am auzit ce m-a întrebat? Mădălina continuă să vorbească, iar eu de-abia revenită din lumea mea, sunt nevoită sa-i raspund. Ce sa-i zic, daca nici macar nu am fost atenta?

-Scuze, nu am inteles ultima parte, zic încercând să o dreg cumva.
-"Vom fi doar prieteni apropiați"?
-Bi...ne.
-Mersi, stii ca te iubesc nu?
-Da, Mădălina stiu. Si eu te iubesc.
-Voi doi, intreaba Laur așteptând un raspuns de la cele doua persoane din fata mea.
-Cu siguranta voi fi acolo, insa Marina nu stiu daca poate ajunge, adauga si James dupa cateva secunde.

Deci Marina o cheamă. Păi ce sa zic... incantata?

-Nu voi putea ajunge, insa ii voi lasa cadoul din partea mea lui James, ti-l va da el.
-Nu e nevoie, adauga Laur convins.
-Acum ca l-am luat, ce ai vrea sa fac cu el?
-Bine atunci! Am stabilit. Diseara la opt, ne vedem la noi.

Deci asta am acceptat? Inca o seara in jurul lui James Lange. Off... fie, dar asta doar pentru ca e petrecerea lui Laur si nu vreau sa o las pe Mădălina singura.

După ce gustam din tortul de ciocolată si mai petrecem cateva minute impreuna, clopoțelul se aude, iar noi trebuie să ne despărțim. James o i-a înainte in timp ce Laur ne conduce in clasa.

-Deci... ne vedem diseara Julia, nu?

Chiar vrea sa se asigure ca voi fi acolo. Probabil Mădălina l-a rugat să mă întrebe, în caz că as fi raspuns negativ, el ar fi putut să insiste, iar eu la un moment dat sa accept. Păi, nu o sa fie nevoie, caci accept, dupa care ne indreptam in clasa asteptand sfarsitul tuturor orelor.

18:55

-Care dintre ele, ma intreaba Madalina fluturand doua umerase in fata mea.
-Care iti place mai mult, ii raspund revenind din nou la ondularea parului.
-Julia, o sa vina si părinții lui. Nu vreau sa fie nici prea sexy, nici prea banală, nici prea scurta... off. Pe care?