Prețul fericirii

15

~Julia~
08:10

Seara ce tocmai a trecut a fost foarte linistita in comparatie cu zilele in care ne jucam cu nervii unul altuia. Probabil niciunul dintre noi nu a mai avut dispozitia necesara pentru o noua cearta in contradictoriu. Cand am ajuns acasa, nu prea am vorbit, am decis ca James sa doarma pe canapeaua din living, ca eu sa pot ramane in camera, neschimband rorurile ca ultima oara, dupa care i-am adus o patura si un alt trening de la tata si ne-am urat "noapte buna,, fiecare ajungand in "camera" sa.
Ma uit pe tavan de ceva vreme încoace, gandurile nelansandu-ma sa dorm si prezenta baiatului din living constrangandu-ma sa raman in camera mea, fiind deja prea devreme. Inca ma simt rusinata de episodul din club, in care James la doar cativa centimetri de noi, a asistat la conversatia mea cu Sebastian, despre el, fara nici o jena. Gluga de pe cap, nu a lăsat sa-mi dau seama cine este, insa acum nu a va mai scapa, ii voi cere niste explicatii ca rasplata pentru gazduirea mea.

Dupa ce imi fac toaleta, o ora trecand prin zbor, foamea pune stapanire pe stomacul meu si nevoia de a iesi din camera in care stau sechestrata de aseara, isi face simtita nevoia. Asadar, voi cobori cu atentie in caz de James inca doarme si ma voi indrepta spre frigider.
Insa nu e nevoie de toata linistea pe care incerc sa o creez, sesizandui prezenta baiatului, chiar langa aragaz.

-Incerci sa-mi dai foc la bucatarie?
-Incerc sa fac ceva bun, iar acum ca te-ai trezit ma poti ajuta.

Zambetul care ii apare pe fata, ma trimite cu gandul la faptul ca se simte mai bine, insa niciodata nu-ti poti da seama de interior, de multe ori carcasa ascunzand  sentimentele adevarate. Ma apropii de aragazul pe care se prajea omleta cu cateva bucati de sunca si care de altfel arata foarte bine.

-Sper ca va fi macar la fel de buna ca cea de data trecuta, ca aceea pe care ai facut-o cand...
-Cand ai dormit prima data la mine?
-Da...
-Cred ca ar trebui sa-ti aduci si niste haine la mine, la cat de des incepi sa vii pe aici. Nu de alta, dar cred ca tata va sesiza micsorarea numarului de tricouri.
-Si eu care credeam ca-ti place prezenta mea, spune baiatul mimand o fata de catelus plouat.
-James... nu vreau sa vii aici de fiecare data cand ai nevoie de liniste si sa pleci rapind-o pe a mea. Nu pot ramane indiferenta la situatiile in care ma pui, iar tie nici macar sa-ti pese, pleci de parca nu s-a intamplat nimic, fara a da vreo explicatie. Nu vreau asta, iar daca tu crezi ca asta va merge la nesfarsit, te inseli, e ultima data cand te mai las sa vii in viata mea fara nici o explicație.
-Bine, atunci sa mancam si ti explic dupa.
-Adica nu ai de gand sa renunti prea curand la noptile albe pe care mi le creezi.
-Nu am spus asta, doar ca ma stii... si in plus de asta si eu stiu cat de imprevizibila e viata.

Am terminat de mancat si dupa ce am facut curat in bucatarie, iar James a facut niste floricele ,ne-am gandit sa ne indreptam catre televizorul din living, sa ne uitam la un film.
   Asta a fost planul initial, insa curiozitatea mea nu era despre cine o sa moara primul in film, ci despre James care pe zi ce trece mai adauga o caramida la zidul ce are rolul de al tine la distanta de mine sau de altcineva care incearca sa se apropie de el.
Vremea urata de afara, nu ne permite sa iesim in grădină, vantul ce s-a pornit impiedicandu-ne.
Privesc atenta la baiatul cu ochi verzi si indiferenta i se citeste pe chip. Cu siguranta nu-l intereseaza nici pe el filmul, dar asta este doar o scapare de la intrebarile si curiozitatea mea.

-James...
-Hmm, murmura ramanand inca cu ochii pe televizor.
-Ce s-a intamplat aseara?
-Șșș, a venit partea cea mai interesanta.
-Ai spus ca o sa-mi explici iesirile tale. Vreau sa stiu de ce ai ajuns in halul ala aseara.
-Cu tine nu poate omul sa se uite la un film Julia.

Insistenta lui de-al lasa in pace, ma calca pe nervi. Mi-a promis ceva. Daca nu, poate pleca frumusel si isi poate lua adio de la serile petrecute la mine acasa.
Il privesc atentă pret de cateva secunde, miscarile sale nedandu-mi un semn ca ar vrea sa discute cu mine. Bine James, te uiti la film? Atunci sa nu o mai faci. Urmatoarele clipe imi sunt oferite mie!
Ma aplec spre masuta de cafea din fata noastra, urmand sa iau telecomanda si sa opresc nepasarea lui James fata de mine, odata cu filmul.

-Serios?
-Acum... spun si-mi asez capul in palme. Ce faceai aseara in club, de ce erai in halul ala?
-Julia!

Ochii verzi ma privesc amenintator si nu mare mi-ar fi mirarea daca ar tipa putin la mine. Insa nu o face, se ridica si se îndreaptă apasat catre iesirea pe terasa din spate a casei. Pasii mei il urmeaza atent, privindul cum isi strecoara pachetul de tigari din buzunar si isi aprinde o tigara, apropiindu-se de scrumiera de langa masa ce sta aproape de balansoarul vechi.
Asa trec cateva minute bune, doar in zgomotul vantului, niciunul dintre noi vorbind.
Ma apropii de el si ii iau tigara dintre degete, trăgând un fum la randul meu. Acesta miscare ii atrage atentia baiatului, ce ma priveste mirat. Poate daca ma pun in locul lui si incerc sa-l inteleg, va vorbi cu mine. Poate daca observa mai atent ca suntem de aceeasi parte a baricadei, se va deschide in fata mea.

-De cand fumezi?
-Acum vorbesti?
-Sincer sa fiu, nu ma gandeam ca o viitoare doctorita ,va face ceva, ce stie ca ii face rau.

Si tu imi faci rau James si totusi nu ma indepartez si renunt .

-Poate... In fine, fumez doar ocazional, cand sunt prea stresata sau cand incerc sa-mi vin in fire.
-De ce ai avea nevoie de asta acum?
-Din acelasi motiv pentru care tu nu o faci. De ce nu-ti revii si tu in fire si sa discutam ca doi oameni normali.
-Fiindca nu vreau sa te implic pe tine in lucrurile mele personale
-James intelege odata! Deja m-ai implicat, spun mai mult tipand.

Acele momente in care doar linistea ramane intre noi doi, sunt distrugatoare. Chiar de pare buna, linistea poate distruge, te poate darama cu simpla ei prezenta. Fiindca atunci cand nu poti auzi zgomotele, iti raman in cap doar gandurile. Ganduri ce te macina pe interior, caci nu le dai libertatea sa iasa, sa isi spuna durerea...

-Cred ca o sa plec, cuvintele lui James vin ca o zgarietura pe suflet, fiindca chiar daca nu pare, actiunile sale ma afecteaza mai mult decat credeam.
-Preferi sa fugi, decat sa-ti infrunti temerile. James asa nu o sa scapi de ele. Tot acolo vor fi cand te intorci si cand vei realiza ca iti este si mai frica sa dai ochii cu ele, decat iti era inainte... poate o sa regreti.
-Multumesc pentru sfat, sper sa-l urmezi si tu.
-Daca pleci acum, fara sa-mi spui nimic, nu te mai intoarce.
-O sa tin cont de asta.

Pasii ii sunt indreptati spre intrarea in casa, urmand ca eu sa merg in spatele lui.
Il privesc cum isi i-a hanoracul din cuier si cum se incalta in graba, ca mai apoi sa deschida usa si sa ramana cateva secunde in aceeasi pozitie. Il ajung din urma ramanand pe pozitii in spatele lui. Isi intoarce capul cateva grade spre dreapta, atat incat privirile noastre sa nu se intalneasca dupa care linistea este intrerupta de afirmatia sa.

-Tata vrea sa o inlocuiasca pe mama cu o alta femeie. Aseara a adus-o acasa, nu am putut ramane, asa ca am plecat in club. Aveam de gand sa beau pana la refuz ,dar te-am vazut pe tine acolo. Daca m-as fi dus acasa ar fi iesit urat, tu ai fost motivul pentru care nu a iesit cu scantei. Esti o gura de aer. Uneori cam tare, dar... asta e.

Baiatul ce nu vroia sa ma vada pana acum, isi intoarce tot corpul spre mine. Ma priveste atent, dupa care apropiindu-se amenintaror de mult de mine. Ii simt respiratia calda cum se loveste de obrazul meu si cum mainile mele sunt prinse acum intre ale lui.

-De acum inainte, sa stai departe de mine.

...